Mai nou, cel puțin în Statele Unite, dacă un actor a interpretat rolul unui pacient de oarece boală în vreun film, te miri ce comisie de-a guvernului il va chema să depună mărturie despre implicațiile bolii respective, pe post de… specialist.
Cântăreți de muzică pop, country, jazz, chiar ccm și câte și mai câte, nu-și pot desfășura concertele fără să facă afirmații de ordin politic, socio-moral și chiar 🙂 științific. Cum le zicea cu năduf o autoare de carte aici în America, „Shut up and sing!” adică „tăceți din gură și cântați”!
Și pe la noi, în ultima vreme, dacă ai devenit o celebritate, până să-ți etalezi „dăruirile” talentului cu care ai fost înzestrat, musai să-ți exprimi punctele tale de vedere cu privire la cum ar trebui să fie biserica și ce-ai mai pățit pe unde ai fost (la alții unde e vai de ei!)
Nu mai vorbesc de faptul că și în lipsă de profunzime în înțelegerea Cuvântului, sursa multora de teologie sunt versurile unor compoziții care etalează mai degrabă agonii sufletești decât afirmații ale credinței.
Și uite-așa, itineranții noștri, pe lângă faptul că devin „modele” de ce n-ar trebui, își mai permit și să ne evalueze ei bisericile, unde cu și unde fără perdea (ca să nu-i zic… mască).
Rolul cântăreților este mai întâi de a trăi o viață curată în și sub autoritatea unei biserici locale, de a prezenta o imagine de oameni duhovnicești și nu de lumești, apoi să cânte și să-și vadă de treburi. Cu alte cuvinte, să tacă și să cânte!
„Cine este chemat la o slujba sa se tina de slujba lui”. Daca am respecta acest verset doar tare multe lucruri ar fi altfel. Domnul sa ne dea lumina.
foarte bun sfatul…
Vina este impartita… daca liderii bisericesti ar implini porunca biblica :
„Să nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului” inainte de a le da voie sa faca o lucrare in biserica, multi cred ca ar tace si ar cinta..
Asa , cind unul cu talente ( la propriu si la figurat) se pocaieste , in loc sa-l treaca prin procesul de ucenicizare , il pune cu midrie in fata ca sa vada toti ce peste mare au prins….
Tragic este ca individul de cele mai multe ori moare… de mindrie…
In SUA muzica crestina s-a cam secularizat. Am ascultat recent cateva melodii profunde interepretate de catre o cantareata penticostala din Germana:
http://revistarespiro.ro/articole-online/interviu-cu-solista-de-nationalitate-germana-florence-joy-buttner-de-octavian-d-curpas/
In alta ordine de idei, nu cred ca crestinii au inventat un anume gen de muzica. Muzica de opera, de exemplu, atat de elogiata de catre unii crestini mai „de clasa” exprima adesea faze ale unor relatii dubioase. Parerea mea este ca totusi muzica crestina tine de gust. Se poate pacatui insa si cu gesturi rafinate si pacatul poate fi ambalat si in cuvinte pline de elocinta…. Asadar, dupa cum frumutea este in ochii privitorului, calitatea muzicii este in urechea ascultatorului 🙂
…deci, daca o „celebritate” a decis sa se intoarca la Dumnezeu, cum este „atrasa” ca sa participe sub „umbrela” unei biserici sau denominati? Credeti ca daca ani de zile, sa zicem, ca a facut o gramada de bani, din muzica, si si-au facut un „nume”, cum spun cei ce sunt cunoscuti in mediul celebritatilor, vor veni ei si vor sta pe ultima banca a bisericii, duminica de duminica, pana cand fratele Pavel recita o poezie si sora Paraschiva canta o cantare?…Care sunt metodele de a implica aceste „celebritati” nu numai la a-i tine pe banca unei biserici pana serviciul divin se termina dar si de a-i face folositori pentru lucrarea lui Dumnezeu, universala, de Evanghelizare? Apoi intrebarea urmatoare se pune, aceste celebritati mai pot sa-si continue vechea „activitate” de a produce bani?.., Multi care inca isi continua „munca” de „a canta pe bani, ori a produce albume seculare, isi motiveaza faptele spunand, „acum am de unde da bani mai multi la biserica, pentru lucrare, ori pentru Africa ori pentru copii orfani..”