LOVITURĂ DE STAT, ÎN SUA

Ieri, mergând cu mașina, am deschis postul local în timpul unuia dintre cele mai ascultate (dacă nu cel mai) programe de radio din lume: Rush Limbaugh! Nu întotdeauna mă dau în vânt după limbajul comentatorului conservator și nici nu respect foarte mult stilul său de viață destul de lejer (a fost căsătorit de vreo 3,4 ori, plus și-a permis câteva amante). Totuși, într-o vreme în care liberalii controlează lingvistica dialogului socio-politic, Limbaugh este printre puținii care prezintă un mesaj coerent și convingător în favoarea valorilor tradiționale.

Nu mică mi-a fost mirarea când l-am auzit spunând că ”suntem în cursul unei lovituri de stat” (canalele de știri și blogurile de orientare politică au avut ieri o zi plină cu această expresie)! Întrebarea este, suntem sau nu suntem? De ce consider că, într-adevăr, America este în mijlocul celei mai subtile, perfide și uimitoare schimbări de direcție din istorie?

Mai întâi, trebuie menționat că stilul și spiritul de guvernământ american este (sau, mai degrabă, a fost) unic în felul său. Guvernul a fost instituit pe principiul ”al poporului, de către popor și pentru popor”. Oficiile guvernamentale sunt în slujba maselor, cu rol și autoritate limitată, cu scopul de a facilita și nu de a controla.

Cele două războiaie mondiale din secolul trecut au dat guvernului american o poziție de forță socială pe platforma căreia s-au introdus reforme pe care poporul american nu le-a înțeles la vremea respectivă. Fileul de siguranță a creat din ce în ce mai multă dependență de guvern a claselor sociale așa-zis dezavantajate, transformându-le treptat într-un contingent electoral formidabil, capabil să domine peisajul politic american. Astfel, fără a fi prea inteligent (nu știe să vorbească fără notițe sau teleprompter), fără o calificare temeinică (organizator de comunitate? mie îmi sună a ”propagandist”) și fără o platformă electorală coerentă (”yes we can” este o lozincă), primul președinte de culoare a ajuns în fruntea guvernului.

Reformele sociale declanșate la începutul anilor 60 (legalizarea avorturilor, eliminarea creștinismului din sistemul de învățământ) și exacerbate în ultimii ani (legalizarea căsătoriilor între homosexuali) vorbesc despre o deviere majoră a societății americane și nu numai către liberalism. Uimitor, criza economică de proporții din ultimii ani nu a provocat restaurarea conservatorilor la putere, deși sunt recunoscuți ca fiind mai pricepuți în domeniu.

Dar, de aici și până la a spune că este lovitură de stat ar mai fi cale lungă. Se pare că nu! În ultimele săptămâni, presa a fost zguduită de dezvăluirile unor acțiuni inimaginabile în contextul democrației SUA: drepturile unor organizații conservatoare au fost flagrant încălcate, republicanii au intrat în vizorul IRS (serviciile de taxare americane), iar Departamentul de Siguranță Națională a devenit un instrument politic de urmărire și monitorizare a populației. Marile companii de telefoane au fost obligate să pună la dispoziția serviciilor secrete convorbirile cetățenilor. Toate acestea în numele luptei anti-teroriste!

Până nu demult, guvernul SUA era perceput de popor ca fiind NOI și al NOSTRU. Dintr-odată avem de-a face cu NOI și EI! Monarhiile europene au căzut datorită faptului că populația nu s-a identificat cu ele. În comunism, partidul unic ascundea realitatea unei clase conducătoare care stăpânea și persecuta poporul. Americanii află pe propria piele că democrația poate fi cel mai totalitar regim atunci când reușește să cumpere mai mult de jumătate din electorat. Asta au făcut democrații timp de 50, 60 de ani cu femeile, afro-americanii, hispanicii, imigranții (de ce credeți că nu se luptă nimeni pentru legalizarea românilor? sunt prea… republicani), ateii, homosexualii, vârstnicii, sindicaliștii etc.

Limbaugh îl cita pe tatăl său care spunea la începutul acestui proces: ”Fiule, dacă nu se schimbă lucrurile, vom ajunge la dictatură fără un foc de armă!” Pentru că doresc să aduc dezbaterea în mediul care mă interesează pe mine, cum aplicăm această ”lovitură de stat” la viața spirituală și biserici?

Când vor veni legile drastice și agresive împotriva mesajului biblic, evanghelic (ați auzit deja despre cum ne percep serviciile de instruire ale armatei AICI și AICI), dacă nu stăm cuminți și supuși, dacă protestăm, atunci dumnealor vor avea acces la o groază (literalmente) de informații compromițătoare, de discreditare a tuturor oponenților. Unde s-a mai întâmplat așa ceva în trecutul nu tocmai îndepărtat? Aha, în Germania lui Hitler când, cu excepția unui număr mic de pastori și prelați (și aceia executați sau exterminați în lagărele de concentrare), majoritatea s-au conformat în cel mai odios act de trădare a valorilor iudeo-creștine din istorie. Pe locul doi (în clasamentul meu) este colaborarea cu comuniștii…

Așadar, stimați evanghelici, ”să trăim frumos ca-n timpul zilei” cum zice Scriptura, dar și dacă unii vor trebui să plătească prețul discreditării personale, să nu uităm că cea mai gravă discreditare ar fi aceea de a nu lupta pentru adevăr!

Sursa foto AICI.