A venit la noi la biserică spunându-ne, cinstit, că o impresionează muzica, dar nu înțelege mare lucru din ceea ce spunem. Nu doar că nu vorbește românește deloc și nici engleza foarte, foarte bine, dar se referea la învățătura despre Domnul Isus. Atât cât s-a putut, i s-au tradus în căști mesajele (cele în engleză s-a străduit să le înțeleagă). Venea dintr-o țară îndepărtată, fosta Uniune Sovietică, dintr-o familie de musulmani. Încet, încet, credința s-a înfiripat în inima ei și a venit de mai multe ori la noi cu liste de întrebări. Mi-am dat seama de bariera etnică și am sugerat soțului ei să o ducă la o biserică penticostală de limba rusă, unde să înțeleagă mai bine Cuvântul lui Dumnezeu, dar și să fie mai aproape de oameni care vin din aceeași cultură. Ieri dimineață, cu fanfara și corul mixt, am călătorit vreo două ore până la Lake Geneva la granița dintre statele Wisconsin și Illinois, unde a avut loc sărbătoarea unui botez testamental în cadrul căreia, de acum sora noastră a încheiat legământ cu Domnul!
Oh, da, le-a spus celor dragi de hotărârea ei (conversația telefonică a avut loc acum câteva săptămâni) și… au dezmoștenit-o! I-au spus (părinți, frați, apropiați) să nu-i mai contacteze niciodată! Când mi-a relatat situația era cu lacrimi în ochi, dar și cu dârzenia că nimeni și nimic nu o vor împiedica pe drumul pe care a pornit!
Cine spunea ca fanfara nu-si are rostul printre noi? 🙂 In astfel de situatii se potriveste de minune 😉 Marit sa fie Domnul!
Fr. Doru Ilioi, orice regula are o exceptie care de fapt o comfirmare … 🙂
este mare minune cind cineva se pocaieste, dar cind un musulman se pocaieste, minunea e dubla, numai Dumnezeu o poate face …
Si in alte situatii , de obicei in aer liber e o splendoare ! Pamantul si cerul s-a bucurat ! Slava Lui !!!
Domnul Isus s-a jertfit pentru toata lumea, inclusiv musulmani.Evanghelia are putere, Duhul Sfant fiind Sabia Cuvantului.
….
Nu eşti singur, suflet drag, în lume;
Domnul slavei nu te-a părăsit;
El îţi ştie viaţa şi-al tău nume,
El întotdeauna te-a iubit.
Îţi cunoaşte plânsul şi durerea,
Simte tot ce simţi şi ce trăieşti;
Ştie că-uneori nu ai puterea
Nici măcar o clipă să zâmbeşti.
Dumnezeu de tine mult îi pasă
Şi iubeşte mult fiinţa ta;
A promis că nicicând nu te lasă
Orice-ar fi şi-orice s-ar întâmpla.
El pe Fiul Său l-a dat să moară
Pentru-al tău şi-al lumii-ntregi păcat;
Şi Isus, în chinuri şi-n ocară,
A murit pe cruce atârnat.
Ca şi tine, El atunci strigase:
„Tată, ah… de ce m-ai părăsit?”
Ce dureri cumplite îndurase
Fiindcă-atât de mult El te-a iubit.
A murit ca tu să ai iertare,
Şi-a-nviat, ca să fii mântuit;
El ţi-a pregătit o viaţă-n care
Să fii totdeauna fericit.
Vezi? Tatăl, deşi avea putere,
A fost gata Fiul să şi-L dea;
Chinul Său şi marea ta durere
Nu se pot vreodată compara.
Domnul Dumnezeu este cu tine
Şi e gata să-ţi dea ce doreşti;
Tot ce face e spre al tău bine,
La El fericirea o găseşti.
El îţi este ţie mamă, tată;
Fiindcă-L ai pe El,tu totul ai;
Fericit nespus vei fi odată
Când vei sta la pieptul Său, în Rai.
Amin.
http://pauladita.wordpress.com/1-2/poezii-2/poate-nu-mai-ai-parintii-n-viata/