TRANSPLANT DE CAP… SAU DE CORP, CUM VREȚI SĂ SPUNEȚI

Dacă este plin de boli cronice, irecuperabil – corpul, zic – capul sănătos are nevoie de unul nou, căruia i-a murit capul. Mă rog, pricepeți dumneavoastră despre ce este vorba. Până acum, ideea că inima, ficatul, rinichiul sau plămânul ar fi transplantate, deși bizară, cel puțin pentru mine, mai treacă-meargă. Cu transplantul de corp (nu, nu de cap: partea esențială, cea care are nevoie de alt trup este capul) lucrurile se mută într-o cu totul altă dimensiune.

Pentru cei care (încă) mai cred că omul are (sau este) suflet, săracul suflet, închipuiți-vă dilema! Experimentul a fost mai întâi încercat pe o maimuță care a supraviețuit câteva zile, doar, pentru că savanții n-au știut cum să-i reatașeze coloana vertebrală. Acum, se pare, au un lipici care va rezolva problema. Altfel, și dacă supraviețuiește, capul nu poate controla corpul…

Această aparentă joacă de-a ”dumnezeu” nu este nimic altceva decât noul Babel al vremurilor apocaliptice. Omul nu trebuie să sară niciun metru înspre cer ca să-și descopere intențiile. La Dumnezeu nu se ajunge cu nave spațiale sau turnuri de cărămizi și smoală. Odinioară, în Sodoma și Gomora au ajuns cu nelegiuirile lor care, spune Însuși Dumnezeu, au ajuns la cer.

Acum, oamenii continuă și cu nelegiuirile, dar Îl agresează pe Creator și intervenind (pentru ce, câțiva ani prăpădiți?) în sintagmele divine ale vieții, redefinindu-le. Goana spre nemurire nu este altceva decât elevarea conceptului Babel într-o formă viabilă, realistă.

Dacă nu s-au putut sui până la Dumnezeu (literalmente), vor să-L coboare pe Dumnezeu până la ei, dezonorându-L. Cum i-a încurcat atunci, îi va încurca și acum. Doar că, de data asta, pentru totdeauna!

Sursa foto AICI.