13 august 2013 
Unul din preceptele calvinismului (via Augustin și gnosticism) este depravarea totală a naturii umane. Categoric, în urma păcatului adamic, întreaga omenire a fost ”închisă în păcat”, cu cele două perspective de rigoare (divină și umană):
- Romani 11:32 ”Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.”
- Galateni 3:22 ”Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred prin credinţa în Isus Hristos.”
Deși cele două versete sunt parte din cele două epistole datorită cărora calviniștii îl consideră pe Pavel (pe nedrept) un campion al teoriei predestinării, aflăm că intenția de mântuire a lui Dumnezeu îi cuprinde pe TOȚI oamenii, iar ieșirea din această închisoare include responsabilitatea de a crede (o exersare a voinței) ”prin credința în Hristos”, adică darul lui Dumnezeu.
Ideea de depravare totală este contrazisă de două realități: faptul că există oameni care fac binele în afara credinței și oameni încă imperfecți pe calea credinței. Chiar dacă, teologic vorbind, binele nostru nu se poate încadra în desăvârșirea sfințeniei lui Dumnezeu, tot astfel se poate argumenta că neprihănirea primită prin credință este, deocamdată, mai mult un statut decât o stare. Aceasta îi face pe ambii apostoli (Pavel și Ioan) ai harului și iubirii să clasifice păcatele comise de credincioși în cel puțin trei categorii: păcate în trup, afară din trup și păcatul care nu se iartă.
Fără să intrăm în aceste detalii, doar remarc faptul că întreaga Scriptură apelează la voința omului, fără de care nu poate exista judecata pentru faptele comise.
POPAS PENTRU SUFLET 
Discutia aceasta a ocupat 2.000 de ani de crestinism. S-au adus argumente, din partea ambelor tabere, dintre cele mai profunde. Avem o traditie crestina care dezbate si razbate subiectul liberului arbitru si al predestinarii. Nu cred ca cineva mai poate aduce argumente originale pro sau contra pe acest subiect.
Argumentul pe care-l invocati nu poate suporta un „contraatac”. Cum explicati, de exemplu, Romani 7:18 „…nimic bun nu locuieste in mine.”? Si multe alte versete care vorbesc despre depravarea totala – in ochii lui Dumnezeu!!! – a naturii umane?
Pe de alta parte, da, omul este resonsabil de alegerile pe care le face, dar cele doua conceptii nu se exclud, cel putin in ochii lui Dumnezeu.
Argumentul nu a existat în primele secole ale creștinismului decât sub forma unor contraatacuri împotriva gnosticismului. Cel care a introdus teoria depravării totale și, implicit, totala incompetență de a alege (dacă nu binele, atunci nici răul) a fost Augustin, un fost adept al gnosticismului.
Calvin a cizelat oarecum teoria, mai ales ca o reacție la dogmele catolicismului care cădeau în extrema opusă.
În creștinismul modern de tip american, calvinismul a progresat într-o nouă formă de gnosticism, afirmând siguranță eternă a mântuirii, dar și starea de pierzare implacabilă a celor… nealeși.
Consider dezbaterea pertinentă și cu repercursiuni la fel de grave ca și întrebarea dacă ortodocșii sau catolicii vor fi mântuiți. Dacă da, atunci lucrurile se complică absurd!
On the first centuries the doctrine of trinity was not ironed out until late in the fourth century with the help of Athanasius of Alexandria. Your argument against our argument is only argumentative.. it doesn’t hold water 🙂
It might not hold water, but it holds a lot of common sense!
We go by what the word of God says not by OUR common sense. We all know how human heart is.
Well, by what the WORD says you have no chance! (No pun intended! 🙂 )
Just the fact that the argument was not present in the beginning doesn’t prove anything. The bible was not present in the beginning of Christianity
But the whole Gospel WAS through the apostles, remember? The teaching of the apostles?…
I agree. I only had a problem with your line of argument.
Which one!… 🙂
fapte 17:11
…The bible was not present in the beginning of Christianity
fapte 17:11
Ce este vointa libera? Vointa libera neutra nu exista, ea fiind determinata de dorintele noastre. Dupa cum aflam in Geneza, datorita pacatului original, toate dorintele omului sunt indreptate spre rau. Cain desi a fost avertizat, a ales conform pacatului(ca stare), nedorind si neputand sa-l stapaneasca. Augustin spune ca omul cazut are „vointa libera” dar nu are „libertate”. Mantuitorul spune in Ioan 6;65 ca nimeni nu are capacitatea de a veni la El prin propriile puteri. Tatal cand ne „atrage ” nu ne curteaza ci ne „duce spre” Isus. (Ioan 6 ;44) Fiindca omul cazut nu poate face alegeri in libertate (fiind rob pacatului) el trebuie sa fie nascut din nou inainte de al putea alege pe Isus. (Ioan 3;3)
Nu credem ca sa fim nascuti din nou ci suntem nascuti din nou ca sa credem.
Depravarea totala nu inseamna depravare absoluta ci ca intreaga noastra umanitate este cazuta. Si pe cand eram in firea pamanteasca, faceam lucruri bune. Nici Hitler nu a fost depravat „absolut”, a iubit-o pe Eva Braun.
Cam… complicat! 🙂
Da, asa este! Sunt eu de vina? 🙂
Daca lui Pavel i-au trebuit trei zile de sabat sa explice celor din Tesalonic ca Isus trebuia sa moara si sa invie, cum pot eu sa explic lucruri ascunse in doua, trei minute ?
Brother Ionescu, when you see a In n Out burger and a MacDonald burger in front of you, is your choice going to be free or is your choice enslaved by your taste buds?
Nope, it’s a matter of availability!
But if I really wanted In and Out, I would go to LA, which I actually do a few times every year, including this very moment, being in LAX, ready to fly back home!
But if you ask me, there’s no equal to Carl’s Jr…
🙂
@ „a iubit-o pe Eva Braun”
Dar şi Balaam, fiul lui Bosor, a iubit. Drept este că plata fărădelegii, dar a iubit.
Este vorba de non-depravare în această iubire?
Depravare totala; „Totul este curat pentru cei curati; dar pentru cei necurati si necredinciosi, nimic nu este curat: pana si mintea si cugetul le sunt spurcate”. (Tit.1:15) Bineinteles ca si vointa, care, spunea J. Edwards, este „mintea care alege”
Depravarea absoluta cerea ca Hitler sa isi fi omorat si iubita si mama, lucruri pe care nu le-a facut.
Când vorbim despre depravarea omului înţelegem condiţia firească a acestuia, în afara oricărui
har exercitat de Dumnezeu pentru a-l restrânge sau transforma.
Nu există urmă de îndoială că omul poate face mai mult rău aproapelui său decât îi face deja.
Însă, dacă e restrâns din a face mai mult rău din motive care nu vin dintr-o supunere bucuroasă
faţă de Dumnezeu, atunci chiar „virtutea” lui este rea în ochii Lui.
Romani 14:23(ESV
2
) spune: „Orice nu purcede din credinţă, este păcat”. Aceasta este o
incriminare radicală a tuturor „virtuţilor” fireşti care nu izvorăsc dintr-o inimă smerită, care se
bizuie pe harul lui Dumnezeu.
Condiţia teribilă a inimii omului nu va fi niciodată recunoscută de aceia care o evaluează doar în
relaţie cu ceilalţi oameni. Romani 14:23 ne spune clar că depravarea este condiţia noastră în
primul rând în relaţie cu Dumnezeu şi numai în al doilea rând în relaţie cu omul. Dacă nu
începem de aici, nu vom pricepe niciodată totalitatea depravării noastre fireşti.
Depravarea omului este totală în cel puţin patru sensuri.
Rebeliunea noastră împotriva lui Dumnezeu este totală
În afara harului lui Dumnezeu [i.e. în necreştini – n.tr.] nu există nicio plăcere în sfinţenia Lui şi
nici o supunere bucuroasă faţă de autoritatea Sa suverană.
Bineînţeles, oamenii total depravaţi pot fi foarte religioşi şi foarte filantropici. Ei se pot ruga, da
milostenie şi posti, după cum a spus Isus în Matei 6:1-18. Dar chiar religiunea lor este orebeliune faţă de drepturile Creatorului lor, dacă nu izvorăşte dintr-o inimă care se încrede, ca un
copil, în harul fără plată al lui Dumnezeu. Religia este una dintre căile principale prin care omul
îşi ascunde refuzul de a se lepăda de orice încredere în puterile sale şi de a-şi pune toată
încrederea în mila nemeritată a lui Dumnezeu (Luca 18:9-14; Coloseni 2:20-23).
Totalitatea rebeliunii noastre este prezentată în Romani 3:9-10 şi 18(ESV): „Am dovedit că toţi,
fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: ‚Nu este niciun om neprihănit, niciunul
măcar; Nu este niciunul care să caute pe Dumnezeu […] frica de Dumnezeu nu este înaintea
ochilor lor’ ”.
Afirmaţia că omul în condiţia lui firească Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu este doar un mit.
Oamenii Îl caută pe Dumnezeu, dar nu pentru ceea ce este El, ci Îl caută într-un necaz ca unul
care-i poate ţine departe de moarte sau care le poate spori plăcerile lor lumeşti. Fără să fie
convertit, nimeni nu vine la lumina lui Dumnezeu.
Totuşi, unii vin la lumină. Dar ascultaţi ce spune Ioan 3:20-21 despre ei: „Oricine face răul urăşte
lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine
la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu”.
Da, există oameni care vin la lumină – adică aceia ale căror fapte sunt lucrarea lui Dumnezeu.
„Făcute în Dumnezeu” înseamnă lucrate de Dumnezeu. În afara acestei lucrări îndurătoare făcute
de El, toţi oamenii urăsc lumina Lui şi nu vor veni la El ca să nu li să vădească faptele – aceasta
este o rebeliune totală. „Nu este niciunul care să caute pe Dumnezeu […] frica de Dumnezeu nu
este înaintea ochilor lor!”
În rebeliunea lui totală, tot ce face omul este păcat
În Romani 14:23 (ESV) Pavel spune: „Tot ce nu purcede din credinţă este păcat”. Prin urmare,
dacă toţi oamenii sunt în rebeliune totală, tot ce fac ei este produsul acelei rebeliuni şi nu poate fi
ceva ce-L onorează pe Dumnezeu, ci doar o parte din rebeliunea lor păcătoasă. Dacă un rege îi
învaţă pe supuşii săi cum să lupte bine, iar, mai apoi aceştia se revoltă împotriva regelui lor şi
folosesc tocmai abilităţile pe care le-au învăţat de la el pentru a i se opune, atunci chiar şi aceste
abilităţi devin rele.
În acest fel omul face multe lucruri pe care le poate face doar din cauză că este creat după chipul
lui Dumnezeu şi care pot fi lăudabile când sunt făcute în serviciul lui Dumnezeu. Însă, în serviciul
rebeliunii auto-justificatoare al omului, chiar şi aceste lucruri sunt păcătoase.
În Romani 7:18 Pavel spune: „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea
mea pământească”. Aceasta este o mărturisire radicală a adevărului că în rebeliunea noastră
nimic din ce gândim sau simţim nu este bun. Totul face parte din rebeliunea noastră. Faptul că
Pavel îşi defineşte propria depravarea prin cuvintele „adică în firea mea pământească”, arată că
el doreşte să afirme binele oricărui lucru pe care Duhul lui Dumnezeu îl produce în el (Romani
15:18). „Firea pământească” se referă la omul în condiţia lui firească, în afara lucrării Duhului
Sfânt. Deci, ceea ce zice Pavel în Romani 7:18 este că în afara lucrării Duhului lui Dumnezeu, tot
ce gândim, simţim şi facem nu este bun.
NOTĂ: Recunoaştem că termenul „bun” are o gamă variată de sensuri. Va trebui să-l folosim întrun sens mai restrâns pentru a ne referi la multe fapte ale oamenilor căzuţi, care în raport cu
Dumnezeu, de fapt, nu sunt bune.
De exemplu, va trebui să spunem că e un lucru bun faptul că cei mai mulţi necredincioşi nu
omoară şi că unii dintre ei fac acte de binefacere. Ceea ce înţelegem noi când numim asemenea
Gabriel, buna explicatia la versetele din Ioan, in special ptr cei care nu au auzit ca Ioan 3 16 este urmat de versetul 17, 18, 19 si 20, care de fapt explica cine sint acei „oricine”
Context, context, context
. Ceea ce înţelegem noi când numim asemenea fapte „bune” este că acestea se conformează mai mult sau mai puţin cu stilul de viaţă exterior pe care Dumnezeu l-a poruncit în Scriptură.
Totuşi, asemenea conformitate exterioară la voia revelată a lui Dumnezeu nu este neprihănire în raport cu El. Aceasta nu este un rezultat al încrederii în Dumnezeu, nici făcută pentru gloria Lui. Ei nu nădăjduiesc în Dumnezeu pentru a le da resursele, cu toate că El li le oferă pe toate. Nici onoarea Lui nu este slăvită, cu toate că aceasta este voia Lui în toate lucrurile (1 Corinteni 10:31). Prin urmare, chiar şi aceste fapte „bune” fac parte din rebeliunea noastră şi nu sunt „bune” în sensul care contează în cele din urmă – în raport cu Dumnezeu.
Neputinţa omului de a se supune Lui şi de a face bine este totală
Revenind asupra termenului „fire pământească” de mai sus (omul în afara harului lui Dumnezeu3) îl găsim pe Pavel declarând că aceasta este total înrobită de rebeliune. Romani 8:7-8(ESV) spune: „Fiindcă mintea condusă de firea pământească este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi într-adevăr nici nu poate să se supună; iar cei care sunt pământeşti nu pot să-I placă lui Dumnezeu.”
„Mintea condusă de firea pământească” este mintea omului în care Duhul lui Dumnezeu nu locuieşte („Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi” Romani 8:9). Aşadar, omul firesc [pământesc – n.tr.] are o mentalitate care nu se supune şi nici nu poate să se supună lui Dumnezeu. Acesta nu se poate reforma pe sine însuşi.
Efeseni 2:1 spune că creştinii au fost cândva toţi „morţi în greşeli şi în păcate”. Faptul că eram morţi înseamnă că eram incapabili de orice viaţă cu Dumnezeu. Inimile noastre erau ca o piatră faţă de El (Efeseni 4:18; Ezechiel 36:26). Erau oarbe şi incapabile de a vedea slava lui Dumnezeu în Cristos (2 Corinteni 4:4-6). Eram cu totul neputincioşi de a ne reforma pe noi înşine.
Rebeliunea noastră este cu totul vrednică de pedeapsa veşnică
Efeseni 2:3 continuă spunând că în starea noastră de oameni morţi, eram „copii ai mâniei”. Adică, eram sub mânia lui Dumnezeu din cauza corupţiei inimilor noastre, care ne-au făcut să fim la fel de buni ca şi un om mort înaintea Lui.
Realitatea iadului este incriminarea clară a lui Dumnezeu asupra vinei noastre infinite. Dacă corupţia noastră nu merita o pedepsire veşnică, Dumnezeu ar fi nedrept să ne ameninţe cu o pedeapsă atât de severă precum chinul veşnic. Însă, Scripturile ne învaţă că Dumnezeu este drept în condamnarea necredincioşilor la iadul veşnic (2 Tesaloniceni 1:6-9; Matei 5:29b; 10:28; 13:49b; 18:8b; 25:46; Apocalipsa 14:9-11; 20:10). Prin urmare, în măsura în care iadul este o sentinţă totală de condamnare, în aceeaşi măsură trebuie să ne vedem ca fiind total condamnabili în afara harului mântuitor al lui Dumnezeu.
Pe scurt, depravarea totală înseamnă că rebeliunea noastră împotriva lui Dumnezeu este totală, tot ce facem în această rebeliune este păcat, neputinţa noastră de a ne supune lui Dumnezeu sau de a ne reforma singuri este totală şi suntem, prin urmare, cu totul vrednici de pedeapsa veşnică.
Este greu să exagerăm importanţa de a recunoaşte faptul că, condiţia noastră este atât de rea. Dacă considerăm că suntem în principiu buni sau chiar mai puţin decât în conflict total cu Dumnezeu, vom înţelege deficitar lucrarea Sa în răscumpărare. Însă, dacă ne plecăm în umilinţă sub acest adevăr teribil al depravării noastre totale, vom fi într-o poziţie din care vom putea vedea şi aprecia gloria şi minunăţia lucrării lui Dumnezeu prezentată în următoarele patru puncte.
http://www.desiringgod.org/resource-library/articles/what-we-believe-about-the-five-points-of-calvinism?lang=ro#3
Atentie la interpretarea versetului 32 din Romani 11, este vorba de toti (evrei si neamuri) nu de toti oamenii (fara exceptie).
Your argument is self defeating, everybody knows that many people were born before the gospel of Jesus Christ was available.
There is no one righteous, not even one;
11 there is no one who understands;
there is no one who seeks God.
12 All have turned away,
they have together become worthless;
there is no one who does good,
not even one.”[b]
13 “Their throats are open graves;
their tongues practice deceit.”[c]
“The poison of vipers is on their lips.”[d]
14 “Their mouths are full of cursing and bitterness.”[e]
Cit despre oameni care fac bine, contraziceti biblia ,and that is not kosher
Daca nu este „libera vointa”, atunci la ce s-a referit Isus in conversatia Sa cu Nicodim, cand a spus ca „oricine va crede”? (vezi Ioan cap. 3) Inseamna ca exista posibilitatea de-a crede sau de-a respinge, functie de vointa omului! Mai mult, Dumnezeu cunoaste viitorul si stie mai dinainte ce alegere va face fiecare, si El nu este niciodata „luat prin surprindere” de decizia cuiva.
(Frate Ionescu, duminica seara eram in sala la Bethel, si mi-a placut mesajul ce l-ati transmis bisericii. A fost interesant cum a-ti subliniat caracteristicile ispitei, personificate prin nevasta lui Potifar, mai ales calomnierea. Face sens…)
Nu stiu daca Biblia vorbeste despre „depravarea totala” dar Biblia spune ca :
1,) -•-„noi toti eram morti in greselile noastre”,…(Efes.2:5)
si mai spune ca
2.)-•Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. (Rom.3:12).
„Binele” facut de un om rau, nu are nici o valoare inaintea lui Dumnezeu.
Desi textele din Romani 11:32 si Galateni 3:22 aparent par a fi in contradictie, totusi ele sunt corecte dar prezinta aspecte diferite ale lucrarii lui Dumnezeu.
Textul din Romani 11:32 este un rezumat al Lucrarii de Mantuire Universala, si el prezinta doar faza initiala si faza finala a acestei Lucrari.
Textul din Galateni 3:22 arata modalitatea prin care se va realiza mantuirea lumii.
Acest text arata ca nu exista mantuire inafara Domnului Isus Hristos.
Desi pacatele nu vor ramanea nepedepsite, totusi Dumnezeu este in businessul vindecarii si-al mantuirii omului si nu al condamnarii si-al nenorocirii lui.
-„El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi”. 1 Ioan 2:2
Procesul mantuirii omului, nu se va termina pana ce Domnul Isus Hristos nu va definitiva ceea-ce El a inceput in vesniciile trecute, inainte de Intemeierea Lumii.
Profetiile biblice arata ca pana-n final „moartea va fi inghitita de biruinta”…si „moartea nu va mai fi”….deci toti vor fi inviati in Hristos si vor fi reabilitati in Dumnezeu..
Ceea-ce nu prea intelegem noi este faptul ca MANTUIREA PRIN HAR nu este singura forma de mantuire pe care o prezinta Cuvantul lui Dumnezeu.
La Judecata Viitoare a mortilor, unii inca vor mai fi mantuiti prin faptele lor…..
Dar Lucrarea Mantuirii nu se va incheia nici macar acolo.
Desi poate ca ne vine greu sa admitem aceste adevaruri, totusi profetiile biblice ne arata ca pana-n final,vor fi restaurate si mantuite, popoare pagane ca si :
Sodoma, (Ezec.16:53-55)
Samaria (Ezec.16:55)
Tirul, (Isa.23:17)
Asiria,(Isa.19:24-25)
Egiptul (Ezec.29:14)
Amonitii (Ier.49:6)
Moabul (Ier.48:47),
Elamul, (Ier.49:39) etc….
Si daca am intelege din punct de vedere profetic ce reprezinta aceste denumiri am avea o imagine mult mai corecta in legatura ca Planul lui Dumnezeu de Reabilitare si de Mantuire a omenirii in particular si al Creatiei Lui in general
Iata un text profetic minunat care vorbeste lamurit despre mantuirea universala.
-” ••Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos; (1Cor.15:22)
Lucrarea de mantuire a Domnului Isus Hristos nu se va incheia pana cand :
•toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti. (1Cor.15:28).
Acest text arata finalul Lucrarii de Mantuire.
Apostolul Pavel arata destul de clar ca nu va mai ramanea nimeni in moarte .
Atunci DUMNEZEU VA FI TOTUL IN TOTI….
De acolo va incepe Vesnicia cu si in Dumnezeu.
PS
Apropo, nu exista nici un pacat care nu poate fi iertat……
Poate ca nu va fi iertat in veacul acesta si poate ca nici in celalant, dar Biblia vorbeste despre veacurile veacurilor sau despre vesniciile viitoare.
Si vor fi o infinitate de vesnicii…..
Frate Ion Basa, folosind metoda arminiana de interpretare a unor versete biblice, aveti dreptate, toti vor fi mintuiti. Cel putin dimneavoastra sinteti consistent pina la capat.
Ioan 5:25 ” Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei
morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia.”
@Romani 11:32 ”Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.”
Din context intelegem ca Dumnezeu nu dorea sa aiba mila de toti oamenii ci sa aiba mila si de iudei si de neamuri.
Galateni 3;22 arata ca numai cei ce cred (limitat) primesc fagaduinta.
@ a crede (o exersare a voinței) ???
A crede in Isus ca mantuitor nu e o problema „a voii sa crezi” ci „a putea sa crezi”. Daca nu esti nascut din nou nu poti sa crezi, ca sa fi mantuit.
Galateni 3 ;24 „…ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta” se refera doar la statutul de neprihaniti, si pe aceasta hotarire a lui Dumnezeu avem intrare sloboda la El.
DECI, CHIAR SUB LEGEA VECHE, DUMNEZEU APELEAZĂ NU NUMAI LA VOINȚA ȘI LIBERA ALEGERE, DAR CHIAR ȘI LA CAPACITATEA SA DE A ÎMPLINI PORUNCILE DATE. ALTFEL, CUM EXPLICĂM PASAJUL DE MAI JOS:
Deut 30:11-20
Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai pesus de* puterile tale, nici departe de tine.
Nu* este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s’o auzim şi s’o împlinim?“
Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s’o auzim şi s’o împlinim?“
Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s’o împlineşti.
Iată, îţi pun azi înainte viaţa* şi binele, moartea şi răul.
Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvinteze în ţara pe care o vei lua în stăpînire.
Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, vă* spun astăzi că veţi peri, şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, după ce veţi trece Iordanul.
Iau azi cerul* şi pămîntul martori împotriva voastră că** ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultînd de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa* ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov“.
DESIGUR, VOINȚA ȘI CAPACITATEA UMANĂ NU ÎL POT ADUCE ÎN PREZENȚA DESĂVÂRȘIRII DIVINE. DIFERENȚA DINTRE INFINITUL SFINȚENIEI SALE ȘI ORICE ALT NUMĂR PE SCARA NEPRIHĂNIRII ESTE ACEEAȘI. DAR ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ LUI DUMNEZEU ÎI SCAPĂ CUMVA FUNCȚIUNILE ARITMETICII UMANE. EL SE RAPORTEAZĂ ȘI LA ACEASTA.
Oricum, interesantă, deși neadecvată, năpustirea cavaleriei (cam ușoară) calviniste…
Nu uitați, domnilor, vă asumați o „evanghelie” pe care n-o puteți predica…
De ce sa se foloseasca artileria grea, pentru o opozitie slabuta? 🙂
Daca in Biblie sunt invataturi si „adevaruri” care nu pot sa fie aratate altor oameni, sau nu pot sa fie predicate intr-o biserica , inseamna ca Biblia este o carte irelevanta care favorizeaza o anumita casta sociala (casta celor „alesi”) si ea NU este o carte care sa cuprinda in ea Vestea Buna a Planului lui Dumnezeu de Mantuire a omenirii.
Eu zic ca adevarul Evangheliei lui Dumnezeu, (Marc.1:14) trebue aratat omului asa cum este el prezentat in Sfintele Scripturi.
Dumnezeu foloseste in profetiile biblice nenumarate forme de exprimare ( figure de stil ) care face ca mesajele profetice sa fie poate putin mai greu de inteles.
.
Intelegerea lor corecta este posibila doar prin interpretarea si corelarea textului respective cu TOATE textele profetice care vorbesc despre subiectul respective.
Deasemenea trebue inteles MESAJUL PROFETIC al textului respective si nu aspectul istoric , social sau moral.
Nu putem nega faptul ca in profetiile biblice sunt folosite nenumarate antinomii biblice care aparent se exclud unele pe altele….
Spun lucrul aceste deoarece Biblia vorbeste atat despre predestinarea unora cat si despre Liberul Albitru al altora…
Si ambele sunt corecte.
Biblia vorbeste despre mantuirea exclusiva prin credinta dar in acelasi timp vorbeste si despre mantuirea prin fapte.
Desi apparent Mantuirea este universala , totusi numai cei randuiti pentru mantuire pot primi Cuvantul,,,,
Vorbeste despre pedeapsa vesnica dar in acelasi timp vorbeste si despre scoaterea din Locuinta Mortilor si despre eliberarea din robie
Vorbeste despre preotia vesnica dupa randuiala fiilor lui Aaron , dar in acelasi timp arata ca prin Schimbarea Legii s-a schimbat si preotia….
As mentiona printre formele de exprimare, deasemenea atat numerologia biblica cat si simbolistica profetica a numelor folosite in nenumarate profetii
Astfel:
*Asiria si Tirul reprezinta imparatia satanica
*Babilonul reprezinta lumea moarta in pacat .
*Israel reprezinta poporul (creatia) lui Dumnezeu.
*Iuda reprezinta poporul ales si pus deoparte…
*Samaria ii reprezinta pe cei care erau si cu Dumnezeu dar erau si cu lumea….(si bisericile noastre sunt pline de samariteni si de niniveni).
*Sodoma reprezinta categoria celor care traiau in razvratire si rebeliune totala fata de Voia si de Poruncile lui Dumnezeu.
Deasemenea trebue luata in considerare si Implinirea Multipla a Profetiilor.
Un text prophetic poate vorbi despre un aspect firesc al unor evenimente, dar de fapt measjul respectiv, ascunde in el un aspect duhovnicesc mult mai important care se va implini intr-un timp diferit
(unele impliniri vor fi doar in Vesnicie)..
Neintelegand aspectul duhovnicesc al profetiei, nu intelegem nici ce ne spune Dumnezeu in mesajul respectiv.
Sunt profetii care vorbesc in detaliu despre aspectul firesc al unor evenimente (Gradina Edenului; pecetea lui Cain; aventurierul Nimrod; Corabia lui Noe; Robia egipteana; Iesirea din Egipt; tracerea prin Marea Rosie; pustiul; mana; stalpul de foc; sarpele de arama; constructia Templului din Ierusalim; Undelemnul Sfant; Jertfele; Mielul Pascal; sarbatorile; preotia; taina celor 70 de ani profetici; Sionul; nunta mirelui si-a miresei; etc, etc, etc.
Neintelegand aspectul prophetic al acestor evenimente de fapt nu intelegem nimic din ceea-ce ne arata Dumnezeu.
As vrea sa subliniez una dintre cele mai minunate taine ascunas in profetiile biblice si anume, Taina Eliberarii Prinsilor de Razboi.
ELIBERAREA TUTUROR PRINSILOR DE RAZBOI…..(Ier.28:6)
(Zah.9:11)
•El face dreptate celor asupriti; da paine celor flamanzi: Domnul izbaveste pe prinsii de razboi; (Ps.146:7)
•Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi; va voi strange din toate neamurile si din toate locurile in care v-am izgonit, zice Domnul, si va voi aduce inapoi in locul de unde v-am dus in robie. (Ier.29:14)
•. Asa vorbeste Domnul: „Se vor mai auzi iarasi in locul acesta despre care ziceti ca este pustiu, ca nu mai are oameni, nici dobitoace, se vor mai auzi iarasi in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace,strigatele de bucurie si strigatele de veselie, cantecele mirelui si cantecele miresei, glasul celor ce zic: „Laudati pe Domnul ostirilor, caci Domnul este bun, caci in veac tine indurarea Lui!”, glasul celor ce aduc jertfe de multumire in Casa Domnului. Caci voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai tarii si ii voi aseza iarasi ca odinioara, zice Domnul.” (Ier.33:10- 11)
(acest „odinioara” este aratat si cu privire la Sodoma: (Ezec.16:53-55)
Astfel, surorile tale: Sodoma si fiicele ei se vor intoarce iarasi la starea lor de mai inainte, si Samaria si fiicele ei se vor intoarce iarasi la starea lor de mai inainte, si tu si fiicele tale va veti intoarce iarasi la starea voastra de mai inainte.
Pare complicat ?
Nicidecum….
Conditiile cerute aveau in vedere obtinerea unor binecuvantari vremelnice. Chiar stim ca cei care au primit mesajul, datorita neascultarii (desi au vrut),au murit in pustie si nu au locuit in Canaan. Din perspectiva planului de mantuire, Israel era „condamnat” sa existe, ca din Iuda sa se nasca Mantuitorul.
Da, sa raporteaza la umanitate dar nu e limitat de ea.
Cavaleria usoara a invins! Prin neprezentarea adversarului
Care adversar frate, că voi vă luptați în primul rând cu voi înșivă, de aceea nu v-ați putut prezenta…
Cum nu am avut timp sa intru…
mai am inca un nepotel….in virsta de doua zile . 🙂
si treaba cu gemenii de 1 an si 10luni;
citind totul dintrodata , mi se pare ca lipsa intelegerii
lui Dumnezeu , poate fi pentru unii, o mare pierdere;
sunt convinsa ca “in conformitate” cu intelegerea unora,
putem sa ne asteptam la intelegere defectuoasa si cind e vorba de traire.
Conditionalitatea mintuirii fiind lasata de o parte, e limpede ca si trairea
va fi pe masura.
Cum sa accepti acel DACA …va iubiti unii pe altii..
daca Ma iubeste cineva va pazi Cuvintul meu
cine are poruncile Mele si le pazeste….
cine ramine in Mine…
daca aduceti multa roada
daca paziti poruncile Mele veti raminea in dragostea Mea,
dupa cum si EU am pazit poruncile Tatalui Meu
Este lesne de inteles ca vrind sa scape de toate aceste conditii puse de Dumnezeu,
le vine mai usor sa se creada ca sunt predestinati, anulind unele atribute care apartin numai si numai lui Dumnezeu prin care EL nu mai are dragoste pentru toata omenirea.
Cred cu tarie ca isi mentin un punct de vedere care le asigura “o linste usoara”,
o viata fara griji;
un om predestinat nici nu are de ce sa mai citeasca Cuvintul!. 😦
ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultînd de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa* ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov“
„Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. (Rom.3:12).
Vedeti raspunsul lui Pavel la alegerea libera pe care Dumnezeu le-a oferit-o evreilor?
Omul mort in pacat, este „mort” din punct de vedere a relatiei cu Creatorul lui. Dar nu inseamna ca nu are capacitatea de a decide cand sta in fata Voiei si Cuvantului lui Dumnezeu, motiv pentru care exista o judecata viitoare. Ap.Pavel nu a vorbit in vant cand a spus ca oamenii „SA CAUTE pe Dumnezeu, Si SA SE SILEASCA sa-L gaseasca bajbaind (oamenii „morti”), macar ca nu este departe de fiecare din noi” (F.Ap.17-27) Insasi faptul ca pana si cele mai inapoiate triburi au o credinta in ceva, spune ca in subconstientul omului este o cautare, caci „suntem de neam din Dumnezeu” (F. Ap.17-29) Un lucru important care nu se prea abordeaza, este ce spunea si L. Ravenhil:”focul naste foc”, adica, daca eu sunt un copil a lui Dumnezeu, si am Cuvantul Vietii, si Duhul Sfant locuieste in mine, aceasta viata noua poate fi transmisa si altora. Isus i-a imputernicit pe ucenici si le-a zis „duceti-va”….Mi-a placut cuvintele unui misionar, care spunea ca el merge la niste triburi pagane sa le duca mesajul Evangheliei, si ca nu-si pierde vremea discutand la infinit despre predestinare si free will. Cand vom sta in fata Lui, ne va cere socoteala ce am facut cu „talantul” care ne-a fost dat, iar lucrurile pe care nu le intelegem acum,(Ecles.8-16,17) le vom intelege „dincolo”, daca vom fi credinciosi in lucrarea incredintata fiecaruia din noi.(Ecles. 8-16,17)
Dupa cum mentioneaza deja primul comentariu, disputele dureaza de foarte mult timp si a curs multa cerneala pentru a argumenta cele doua pozitii. Problema este ca, si de o parte si de cealalta sunt argumente puternice, dar nici una dintre cele doua teorii nu poate fi sustinuta pana la capat decat ignorand sau fortand anumite pasaje din Biblie.
Eu cred ca adevarul este undeva la mijloc. Chiar daca trece dincolo de capacitatea noastra intelegere, cred ca in planul facut de Dumnezeu inainte de intemeierea lumii incape si predestinarea si liberul arbitru. Cred ca daca am putea privi si gandi din perspectiva lui Dumnezeu, nu ar fi complicat deloc. Problema este ca gandirea noastra de acum este limitata, iar principala constrangere vine din faptul ca (cu toata teoria relativista) noi nu putem intelege timpul in mod practic decat ca pe ceva care curge incontrolabil si intr-o singura directie.
Cu riscul de a fi considerat impertinent, cred ca ar trebui sa fim mai preocupati de lucrurile care sunt clare si sa nu ne irosim timpul pe certuri si pareri indoielnice. Din pacate, multi isi irosesc vietile in astfel de dispute, iar la sfarsit nu se vede in urma lor decat desertaciune si goana dupa vant.
Filipeni 3:14-16 : alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
iadul este o sentinţă totală de condamnare,
iadul afost pregatit pt. om???????
Domnule pastor, eu prefer sa cred in teologia celor care au facut Reforma.
Altfel am continua sa fim catolici sau ortodocsi.
Din moment ce stiti engleza va recomand sa faceti efortul de a asculta aceasta serie de predici: http://www.ligonier.org/learn/series/predestination
Dr. R.C. Sproul chiar explica bine „doctrinele harului”. Pe deasupra explica intr-un mod foarte clar.
Chiar ar fi interesant sa avem o discutie dupa ce ascultati ce spune acest invatator al Scripturii.
este pregatit pt om iadul, ca si cerul,?
unde Domnul s-a dus sa ne pregateasca un loc,
daca alegem eternitatea cu EL –
iazul de foc a fost pregatit pt satana si ingerii lui!!
este scris!!!!!!
Ca sa vedem rezolvarea acestei dileme tre sa ne intoarcem umpic la episodul caderi , voi demonstra cu cuvintele Bunului Dumnezeu care asa ii zice lui Cain , dupa cadere cand omul trebuia sa fie depravat total Si iremediabil din orice punct de vedere : „nu-i asa? daca faci bine,vei fi bine primit ; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa ; dorinta lui se tine dupa tine , dar tu sa-l stapanesti.” Stim ca Cain nu la stapanit deloc, ma intreb cum de Dumnezeu Parintele nostru la vazut ok pe Abel pe ce criteriu daca era depravat total de ce Noe a fost neprihanit sa nu mai vb de Enoh? . Daca noi evangelici ne-am apleca asupra Parintilor Apostolici am intelege cum vedeau Sfinti Apostoli problema liberul arbitru , de ex. Sa-l citim pe Irineu ucenicul Sf. Policarp ucenicul Sf. Ap. Ioan , care spune rasbicat ca noi crestini nu credem in soarta sau predestinare ca nu ar mai fi vina , ci finecare va fi judecat dupa fapta lui , asa spune Apocalipsa ca vom fi judecati dupa fapte , de ce ? Pt ca credinta Si implicit mantuire fara fapte nu exista iar faptele fara credinta sunt moarte. Fie ca Bunul Dumnezeu Parintele Lumini sa va pazeasca de orice cadere Si sa va faca sa nu obositi in fapte bune .