11 octombrie 2013 
PROVERBE 28:28 ”Când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc.”
Nu, nu sugerez nimic! ”Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului…” și multe, multe alte astfel de citate mă împiedică să gândesc rău(l) pentru… cei răi.
Totuși, că cei răi și cei buni nu numai că nu pot coexista, dar chiar se exclud reciproc din cadrul existențial, lucrul acesta merită remarcat și examinat.
Iată unde văd eu că se aplică (nou-testamental) acest principiu: este adevărat că nu putem coexista, dar de ce ne ascundem? Cei răi, spune înțeleptul, ”se înalță”. Ceilalți ”se ascund”. Dispar cei răi, ”cei buni se înmulțesc”. Dar unde au fost până atunci?
Sensul de înmulțire este mai întâi statistic și vizează cadrul socio-politic cu elemente economice de prosperitate. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne scape conotația pur spirituală. Chiar trebuie să ne ascundem? Nu cumva prin acest act de lașitate, cei răi ajung în vârful piramidei?
Când Domnul a spus că ne trimite ”ca pe niște miei în mijlocul lupilor”, nu cumva Mântuitorul a avut în vedere și faptul că una dintre slăbiciunile mieilor este că nu știu să se ascundă?
Chiar în ilegalitate, Biserica Domnului a rămas activă, și-a asumat riscuri. Nu mai vorbim de justificarea ieftină a faptului că în anumite vremuri, cei buni ar putea supraviețui colaborând cu sistemul celor răi. Dumnezeu nu ne-a chemat la supraviețuire ci la jertfă!
Cât de curând, mă gândesc, lumea aceasta este coaptă pentru încă un regim al celor răi. Se vede cu ochiul liber înălțarea lor. Mă rog să ne ajute Domnul să fim gata de sacrificiu, nu de compromis!
Pentru că noi, Doamne fă-ne buni!, nu putem coexista cu cei răi: ori îi schimbă Dumnezeu în buni, ori îi elimină EL,fizic!, ori ne elimină ei pe noi, tot fizic! Și dacă EL va îngădui asta, noi trebuie să fim gata!
POPAS PENTRU SUFLET 
Coexistenta mieilor cu lupii i-si are riscurile ei. Dar aceste riscuri nu sunt atat de dureroase din punct de vedere psihic si emotional, ca atunci cand „oile” turmei pun la cale caderea altor oi. Este ca si cand sistemul imun lupta impotriva lui insusi. Cateva exemple biblice:
1) David contra lui Urie. David face o sedinta de comitet si spune: „Puneti-l pe Urie in fruntea ostirii, iar cand dusmanii inainteaza, voi faceti un pas inapoi si lasati-l pe Urie descoperit in fatza dusmanului. Cu nevasta-sa rezolv eu.”
2) Ahab si Izabela contra lui Nabot. Ahab si Izabela fac o sedinta de familie, si Izabela vine cu propunerea: „Pune doi oameni de nimic care sa-l invinuiasca pe Nabot c-a blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul. Apoi scoateti-l afara din cetate si improscati-l cu pietre.”
3) Iuda l-a dat pe Isus in mainile „lupilor”. Dar Biblia spune despre Iuda: „Vai de cel prin care este vandut Fiul Omului.”
Biblia mai spune ca „frate pe frate va da la moarte…” Intreb: Oare amandoi vor intra in cer? Si mai intreb: In spiritul acesta de „coexistenta”, daca cineva ma loveste cu cizma, oare sunt dator sa ling cizma celui care m-a lovit?…
Cind pleci la lupta cu fratii tai si astepti pe dusmanul care trebuie sa apara din fata, ca si Urie, cunosti si stii cine-i vrajmasul si cind vezi incerci sa te feresti ca sa nu te raneasca. Dar cum poti sa te feresti atunci cind fratele tau cu care impreuna esti la lupta, in care te-ai crezut, pe care te bizuiesti ca te va sprijini din spate tocmai el te va lovi sau el va fugi din spatele tau si te va lasa singur. Si fratele cand te va lovi din spate si cazi tot el de sus te va obliga sa ceri iertare de la el ca te-a lovit pentru ca el vrea sa ramina in picoare si tu sa ramii cazut si va repeta cuvintele Domnului Isus, caci Isus a spus ca esti obligat sa ma ierti si de saptezeci de ori cite sapte. Asa stiu unii sa rastalmaceasca cuvintul lui Dumnezeu spre folosul lor. Ei niciodata nu gresesc de aceea niciodata nu trebuie sa ceara iertare ca doar numai ei sint buni si fac numai bine.