CU ALTE PRIORITĂȚI, PRIN ROMÂNIA, BOLNAV (RĂU), ABSENT DE CÂTEVA SĂPTĂMÂNI, CU IERTĂCIUNILE DE RIGOARE

Mai întâi, luna Septembrie a fost una de cotitură în istoria bisericii noastre. Cu riscurile pe care am știut că ni le asumăm, am propus angajarea cu normă întreagă a pastorului Adrian Tișe. Biserica a votat cu un covârșitor ”DA”, urmând mai bine de o lună de lucru aproape non stop. A fost important să stabilim și să începem noile activități pastorale și logistice pe care acum le putem face. Deocamdată, rezultatele sunt mai bune decât ne-am imaginat.

Apoi, la invitația pastorului dr. Paul Negruț, în a doua săptămână din Noiembrie am vizitat Universitatea și Biserica Emanuel din Oradea. Nu mă erijez (nici nu aș putea) într-un om erudit din punct de vedere scolastic. Unii ar putea chiar să ridice întrebări cu privire la prezența unui pastor penticostal  într-o instituție cu identitate prevalent baptistă. Adevărat, sunt diferențe de doctrină, dar nu ne despart. Consider că există o tangență majoră cu tentă conservatoare care ne unește și ne clasifică în aceeași unitate de măsură a valorilor.

În sensul modului în care am fost primit și tratat pe timpul șederii în Oradea, eu nu îmi fac iluzii că aș fi special: acești oameni s-ar fi purtat așa cu oricine, deoarece pedanța și respectul pe care îl au față de ei înșiși și instituțiile pe care le reprezintă nu le-ar fi permis altfel. Este adevărat, nu m-am dus nepregătit, ceea ce mi-a luat foarte mult timp, într-un… timp relativ scurt (tradus în tăcerea mea temporară în virtual…)

Gazda mea pe tot timpul șederii în România, fratele și prietenul Silviu Cuc a fost ca de obicei copleșitor cu amabilitatea și disponibilitatea de care a dat dovadă. Pensiunea Silver de la Sâmbăta (puțin peste 40 de km de Oradea) este nu numai un loc de găzduire pentru mulți turiști și credincioși în tranzit, dar și un loc în care integritatea este la ea acasă (nu se servesc băuturi alcoolice!). Vizitele pe care mi le-a facilitat cu oficialități ale orașului și invitațiile la serviciul de Duminică seara la care aceștia au răspuns cu amabilitate m-au impresionat (acest om face cu adevărat evanghelizare acolo unde alții n-ar avea acces și o face de pe o poziție de respect și corectitudine, altfel n-ar putea).

Ceea ce probabil ar fi de interes pentru dumneavoastră, programul meu în această perioadă și impresiile pe care mi le-au făcut școala, oamenii și bisericile vizitate.

Mai întâi programul:

• Luni am plecat din Chicago, Marți seara am ajuns în Oradea;
• Miercuri am avut o întâlnire la capelă cu toți studenții și cadrele profesorale (între 3 și 4 sute de persoane), un curs de pastorație practică la clasă și o a doua sesiune în plen la capelă;
• Joi am început cu o sesiune cu studenții de la secția de teologie a Universității Emanuel (mulțumiri din inimă fraților dr. Marius Cruceru și dr. Ciprian Simuț), o întâlnire cu studenții penticostali ai universității, întâlnire cu frații și prietenii mei din conducere la Comunitatea Regională Penticostală Oradea (pastorii Nelu Moldovan, Ioan Bogdan și Ilie Jolța), apoi din nou un curs la clasă; seara am participat la serviciul divin al Bisericii Penticostale Betel (pastor Liviu Apolzan);
• Vineri am avut din nou cursuri la clase, iar seara am participat la serviciul de tineret al Bisericii Emanuel;
• Sâmbătă a fost rezervată pentru câteva întâlniri personale;
• Duminică dimineața am participat la serviciul divin al Bisericii Penticostale Gloria din Arad-Bujac (pastor Moise Ardelean) iar seara la serviciul divin al Bisericii Baptiste Emanuel – Oradea (pastori Paul Negruț, Doru Hnatiuc și Petrică Vidu);
• Luni, după o vizită scurtă la Liceul Penticostal Betel și un prânz cu frații de la filială, am călătorit cu prietenul Ioan Bogdan (Biserica Penticostală Tabor – Oradea) spre Baia Mare, unde l-am întâlnit la o părtășie binecuvântată pe fratele Mircea Cirț, președintele de la Pro Integritate, în curs de înființare a Universității Penticostale din Cluj; seara am călătorit cu fratele Mircea spre Budapesta de unde am plecat spre casă Marți, a doua zi dimineața.

Câteva impresii pe scurt:

• Voi începe cu gazdele mele, cei care m-au invitat și mi-au dat motivul principal de a fi în România: Universitatea Creștină Emanuel este o instituție serioasă, în care excelența academică și valorile conservatoare care o caracterizează reprezintă aproape singular – la acest nivel – blocul evanghelic, nu numai în spațiul național ci și european; Biserica Baptistă Emanuel este un adevărat bastion al valorilor tradiționale (în sensul bun al cuvântului), un popor numeros (cred că în jur de 2,200 de participanți la serviciul de Duminică seara) și o atmosferă caldă, plăcută și deosebit de receptivă la învățătura Evangheliei; Pastorul Paul Negruț este un om modest, foarte plăcut în conversații, deschis și sincer, direct și tranșant în ceea ce privește principiile sale. Unul din momentele de referință ale discuțiilor noastre a fost acela în care, fiecare, ne-am auto-”inculpat” în ceea ce privește modul exclusiv de prezentare a doctrinelor baptistă și penticostală în mediile noastre respective, dar totuși, păstrându-ne respectul, iarăși fiecare, pentru intransigența cu care celălalt crede ceea ce crede. În loc să ne separe, exclusivismul nostru ne dă încredere unul în celălalt. Știm cu cine avem de-a face. De altfel, eu nu cred în oameni care cred ca toți sau ca mine cu mine și altfel cu alții… Amândoi, fiecare dorește mai degrabă să aibă de-a face, dumnealui cu un penticostal dur decât cu un baptist fals, iar eu cu un baptist convins decât cu un penticostal vopsit. Ne-am întâlnit pe coordonatele luptei comune împotriva liberalismului doctrinar, comportamental și, în anumite aspecte morale, chiar de ordin socio-politic, plagă care lovește în bisericile și instituțiile evanghelice de orice confesiune. Pentru mine, pastorul Negruț este un om admirabil, față de care am tot respectul și căruia îi voi acorda tot suportul meu în aceste direcții.
• Liceul Penticostal Betel (Biserica Betel – Oradea) este un fenomen în învățământul din România (peste 1,500 de elevi și studenți la post liceal), gradul de promovare fiind maxim! Bun prieten și partener de nădejde al misiunii Credo, pastorul Liviu Apolzan a ținut cu competență și credincioșie de această viziune de-a lungul anilor, devenind o referință în ceea ce poate face un om și o biserică! Pentru un serviciu în cursul săptămânii, am fost impresionat să găsesc la Betel adunarea plină.
• Comunitatea Penticostală Oradea este unul din centrele penticostale cele mai dinamice din România. Prietenia și dragostea acestor oameni mă onorează. Sperăm să organizăm câteva proiecte evanghelistice de anvergură în viitorul apropiat. Bisericile Penticostale din Oradea sunt multe, mari și active, promovând o strategie de multiplicare agresivă în toate cartierele orașului și comunele județului.
• Deși în trecere, serviciul de Duminică dimineață în Bujac și întâlnirea cu vechiul și bunul meu prieten pastorul Moise Ardelean au fost o adevărată înviorare sufletească! Biserica Gloria nu s-a dezmințit, la serviciile divine ale acestei adunări întâmplându-se ce nu se mai întâmplă în multe locuri: popor mult și Duminica și în cursul săptămânii, platforma plină de tineri, frați și surori la cele patru formații ale bisericii (toate cântă la TOATE serviciile!), o atmosferă plină de har și receptivitate la Cuvânt, un pastor care ține principiile Scripturilor cu scumpătate și fără compromis! Să nu mai menționez că cine vrea să construiască un locaș de închinare nou, TREBUIE să viziteze Gloria!

Încă înainte să plec în România, m-am luptat cu simptomele unei răceli pentru care nu am avut timp. Am îndopat-o cu pastile și am tratat-o cu (multă) indiferență. Întors acasă, am avut o săptămână ocupată și iar am încercat să uit de răceală. Vineri m-a lovit, dar pentru că Sâmbătă trebuia să fiu în Detroit la o logodnă într-o familie din biserica noastră, iar m-am prefăcut că sunt sănătos. Duminică seara, destul de ofilit de acum, m-am încumetat să merg la biserică (să nu lipsesc două Duminici la rând) și am stat cuminte până mi-a venit rândul la predică. Când am ajuns acasă, nimic nu m-a mai putut ține pe picioare. De luni până azi, Joi, am privit tavanul alb. Nu vă povestesc, că nu vreți să știți, toate simptomele posibile ale unei gripe criminale. Am glumit cu ai mei și le-am zis că cea mai mare ironie ar fi să pățesc ca sărmanul Elisei, marele profet: ”…s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit.” Cam sec, sumar și total lipsit de respect. La mine ar fi: ”… a răcit și a murit” 🙂 .

Toată săptămâna avem stăruință și nu sunt zile în an la care să particip cu mai multă bucurie decât acestea. Mai am două, nu vreau să le pierd, așa că… m-am făcut bine!

Uite și vreo patru poze (am încercat să ofer cât mai multe link-uri):