INSTITUȚIILE DENOMINAȚIONALE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Rândurile pe care urmează să le citiți vizează conducerile cultice evanghelice și instituțiile de învățământ pe care le patronează direct sau prin intermediul comunităților regionale sau bisericilor care le aparțin. Acest semnal de alarmă nu este o emanație paranoică și nici un demers vindicativ. Nu este un atac personal împotriva cuiva ci doar un avertisment care demască o strategie periculoasă, menită să demonteze – în timp – sistemul de valori biblice care stă la baza denominațiilor noastre.

Pentru că orice asemenea prezentare cere mai întâi un precedent, vă ofer cazul civilizației creștine americane, până nu demult bastionul conservator al acestor valori. Câteva zeci de ani în urmă a început asaltul. Revoluția sexuală din anii 60 a venit la pachet cu noi stiluri muzicale, noi imagini de modă și noi concepte despre cum ar trebui să arate civilizația. Acest curent a strivit armata americană, învinsă în Vietnam nu pe câmpul de luptă ci pe străzile marilor metropole. O altă mare victorie a noii mișcări are de-a face cu drepturile civile legislate agresiv și proactiv, prin care nu s-a eliminat discriminarea ci s-a format un nou bloc electoral, dependent de statul-părinte care i-a oferit supraviețuirea în schimbul unui suport necondiționat. Astfel, revoluția de acum 50 de ani a pregătit calea diminuării economice a Statelor Unite. Pentru că cel mai vehement adversar al acestei viziuni progresiste a fost biserica, revoluția a infiltrat-o, i-a scăzut treptat determinarea de a lupta și, în cele din urmă, a neutralizat-o. Cum? Așa cum s-a întâmplat și pe plan social, sistemul de învățământ a fost monopolizat și a devenit arma nucleară a liberalismului de orice gen ar fi el. Acești oameni au avut răbdare, au lucrat fără preget zi de zi și au mizat pe ignoranța, indiferența și indolența conservatorilor, simptomele bolii spirituale care l-a încovoiat până și pe marele Ezechia. Bisericile au fost intimidate să accepte încet, încet noi sisteme de închinare, noi teologii și curente de gândire. Prin anii 80, generația care încă mai păstra valorile demnității creștine a apus și a început carnavalul.

Tot în anii 60, cea mai mare organizație necatolică din SUA, Convenția Baptiștilor de Sud (aprox. 17 milioane de membri) a fost sfâșiată de lupte interne cu privire la ineranța Scripturilor. Inteligenții au știut că dacă nu atacă acest punct de esență spirituală, va fi greu să-și atingă scopurile. Până spre sfârșitul anilor 70, majoritatea instituțiilor de învățământ ale acestei denominații au fost infiltrate de profesori liberali cu idei năstrușnice, o mare parte căzuți în erezia failibilității Scripturilor.

În 1979, în urma unei bătălii dureroase în congresul de alegeri, Adrian Rogers a devenit președintele Convenției. La întrunirea ”comisiei de împăciuire”, o tradiție a Convenției Baptiste de Sud în urma alegerilor, un prieten din tabăra adversă l-a somat pe noul președinte: ”Adrian, dacă nu negociezi nu vom putea fi împreună!” Răspunsul a fost unul epic: ”Dragul meu prieten, nu trebuie să fim împreună! Această Convenție nu trebuie să supraviețuiască! Eu nu trebuie să fiu pastorul Bisericii Bellevue din Memphis (aprox. 30 de mii de membri) și nici măcar nu trebuie să trăiesc! Dar nu voi negocia Cuvântul lui Dumnezeu cu nimeni!”

În următorii patru ani, cadrele liberale din toate instituțiile de învățământ ale organizației au fost concediate, presiunea valului conservator a făcut ca sute de pastori cu orientări liberale să fie… eliberați din funcții (scuzați asocierea intențională de cuvinte), iar Convenția Baptistă de Sud să devină cea mai fundamentalistă organizație evanghelică din America până în ziua de azi! Denominațiile noastre au nevoie de asemenea lideri!

Dacă un părinte sau o biserică dorește să își educe copiii într-o instituție liberală au opțiuni cu nemiluita. Dar dacă îi trimitem la Institutul Teologic Penticostal, școala care ne reprezintă și care dorim să ridice cadre de viitor pentru bisericile noastre, atunci forma de organizare, cadrele angajate, manualele și materialele de studiu și invitații trebuie să respecte cu strictețe, fără abatere scopurile denominaționale!

Stând de vorbă cu pastori proeminenți, am înțeles și este foarte bun acest lucru, majoritatea pastorilor și bisericilor din Cultul Penticostal sunt mai mult sau mai puțin, dar cât de cât de orientare conservatoare. Dar dacă nu se vor lua măsuri drastice și imediate pentru corectarea deturnării vizibile a învățământului penticostal (nu mă refer doar la ITPB!) către liberalism, în câțiva ani denominația întreagă va avea o altă față. Veți fi îngroziți!

Cât privește termenul de liberalism, știu că îmbracă multe forme de la social la religios, de la teologic la stil de viață (libertinism), dar toate aceste nuanțe au același tată, tatăl minciunii!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

7 Răspunsuri to “INSTITUȚIILE DENOMINAȚIONALE DE ÎNVĂȚĂMÂNT”

  1. Felicitări pentru material. Deşteaptă-te române evanghelic!

  2. Articol excelent ! Cei de la ITP implicati cu Crislamismul si ecumenismul sa ia aminte.

  3. Numai tatal minciunii poate induce in „mintile luminate”
    ideea ca ei isi pot permite sa negocieze Cuvintul lui Dumnezeu !
    Alegerea este decisiva pentru viata lor vesnica, le apartine in totalitate:
    ori viata in lumina Cuvintului, ori moartea vesnica;
    categoric trebuie „scosi” in afara invatamintului evanghelic”.
    Citi pastori si cadre din acest invatamint ar trebui scosi afara?

  4. Apropo de Instituțiile de Învățământ, cred că lectorii acestora – indiferent de categorie și denominațiune – nu trebuie să fie cu absolut nimic mai prejos decât condițiile duhovnicești impuse de apostolul Pavel pentru cei care doresc să fie episcop (prezbiter), însă doar acelora care au primit prin Duhul darul să vorbească despre înțelepiune, ori darul să vorbească despre cunoștință.

    Ar fi bine să înțeleagă tot omul, că poziția de străjer acționează împotriva acelora care ies din perimetrul „ESTE SCRIS” – al călăuzirii Duhului – în special pentru cei încadrați ca formatori de opinie, învățători și profesori, pentru ca să se teamă de Adevăr și să se pocăiască. Cei care nu se dovedesc potriviți în postura de profesori și teologi, nici nu împart drept Cuvântul adevărului și nici nu sunt disponibili pentru pocăință, iar prin vorbele lor nu oglindesc afirmația ”Pe buzele omului priceput se află înțelepciunea”.

    E trist că nu doar cei pricepuți acupă posturile înalte din Universități. S-a ajuns astăzi că mulți dintre ei nu mai pot identifica cu ușurință care este deosebirea dintre Dumnezeu și Allah. De aceea, cei care au darul deosebirii duhurilor să nu tacă, ci să aibă curajul și onestitatea de a striga adevărul și a condamna minciuna.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cristian Ionescu: INSTITUȚIILE DENOMINAȚIONALE DE ÎNVĂȚĂMÂNT | ARMONIA MAGAZINE - USA - 4 Iunie 2014

    […] Surs: https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2014/06/04/institutiile-denominationale-de-invatamant/ […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: