19 iunie 2014 
În ultimele zile nu am mai publicat nimic despre vizita lui Miroslav Volf la ITPB și semnătura rectorului Constantineanu pe documentul de la Yale. Nu am dat drumul la comentarii și am așteptat.
Am așteptat finalizarea unei conversații personale cu rectorul Corneliu Constantineanu care, mai întâi prin e-mail, apoi prin Skype, a cerut și am stabilit împreună un canal de comunicare.
Deși nu total convins de explicațiile sale – deoarece amănuntele (când, cum, de ce) nu schimbă faptul că lucrurile le mai putem face noi să nu se potrivească, mai ales atunci când… prea s-ar potrivi! – totuși am acceptat publicarea integrală a dezmințirii sale cu privire la neputința de a-l găzdui pe Sam Solomon la ITPB, cu condiția ca în urma discuției noastre să public și poziția sa finală vis-a-vis de cele două mari controverse ale rectoratului său: semnătura pe documentul de la Yale și invitația făcută lui Miroslav Volf la ITPB. În noaptea dinspre Vineri spre Sâmbăta trecută (ora Chicago) am discutat vreo 2-3 ore, până s-a întrerupt conecția și nu am mai putut-o restabili. A doua zi am fost foarte ocupat și am convenit să continuăm de unde am rămas, cu cele mai bune intenții de clarificare. Cum rectorul Constantineanu trebuia să plece la Oxford pentru 10 zile, mi-a promis (prin e-mail) că va încerca să stabilească dânsul o conecție de la Oxford sau imediat după ce se întoarce acasă. În baza acestei înțelegeri, eu am oprit imediat orice implicare publică. Spre marea mea mirare, dezmințirea rectorului Constantineanu a apărut pe alte bloguri. Nicio problemă, dar acest lucru întrerupe abrupt discuția personală pe care am deschis-o. Pentru că, așa cum i-am promis, în urma finalizării dialogului nostru pe aceste teme, aș fi publicat dezmințirea dânsului împreună cu concluziile sale pe aceste subiecte.
Discuția – de bună credință, din punctul meu de vedere – cu rectorul Constantineanu s-a înscris pe o linie decentă, de respect și dorința de a înțelege ce și cum gândește dânsul. Voi relata concluziile mele în urma acestui dialog, urmând ca dânsul să completeze cu… dezmințirile de rigoare :).
Mai întâi, conform declarației sale, rectorul Constantineanu NU a citit ”Allah: A Christian Response”! În al doilea rând, tot pe baza a ceea ce mi-a spus, inițial nu era la curent cu afirmațiile inflamatorii ale lui Miroslav Volf în ceea ce privește identitatea comună a dumnezeului celor trei religii monoteiste. Dar, deși acest lucru, probabil, nu l-ar recunoaște, încep să am dubii și că profesorul Constantineanu ar fi citit declarația de la Yale pe care a semnat-o! De ce?
În conversația noastră, am acordat un timp îndelungat rectorului să îmi descrie crezul său soteriologic: că mântuirea este doar prin Domnul Isus Hristos, că Allah nu este dumnezeu etc. Atunci, am întrebat de ce a semnat documentul. Răspunsul fratelui Constantineanu a fost că acel document nu abordează aspecte centrale ale credinței noastre, că nu este o capitulare a principiilor de căpătâi ale creștinismului, ci doar un document care, în spiritul conviețuirii pașnice, atinge aspecte tangențiale, periferale celor două credințe. Începusem să disec paragrafele documentului de la Yale cu rectorul Constantineanu când s-a întrerupt legătura. Dar apucasem să-i spun că, dacă ceea ce spune dânsul ar fi adevărat, este contrazis de însăși substanța scrisorii compuse de Volf. Ori fratele Corneliu Constantineanu NU a citit documentul înainte de a-l semna, ori documentul a fost modificat după ce l-a semnat, ori avem de-a face cu o înțelegere superficială a ceea ce spunem și/sau citim. Am observat acest lucru și la ceilalți comentatori ai fillozofiei lui Volf din ultimele zile, ei întrebându-se mirați ce atâta controversă că ei n-o ”văd” în scrierile lui Volf. Stimați domni, la pretențiile voastre de oameni educați, avem mai multe… pretenții!
Iată doar câteva paragrafe din scrisoarea de la Yale (între care… primul!), care contrazic radical ceea ce încerca să mă convingă profesorul Constantineanu despre documentul acesta:
Preamble
As members of the worldwide Christian community, we were deeply encouraged and challenged by the recent historic open letter signed by 138 leading Muslim scholars, clerics, and intellectuals from around the world. “A Common Word Between Us and You” identifies some core common ground between Christianity and Islam which lies at the heart of our respective faiths as well as at the heart of the most ancient Abrahamic faith, Judaism.
TRADUCERE: Ca membri ai comunității creștine din toată lumea, suntem deosebit de încurajați și provocați de recenta și deschisa scrisoare istorică, semnată de 138 de academicieni, clerici și intelectuali musulmani din întreaga lume. ”Un cuvânt comun între noi și voi” identifică aspecte de substanță ca numitor comun între creștinism și islam, aspecte care sunt în inima celor două credințe, dar și în inima celei mai vechi credințe avramice, iudaismul.
Cam ce nu vă e clar, domnilor profesori?… Al doilea paragraph:
Common Ground
What is so extraordinary about “A Common Word Between Us and You” is not that its signatories recognize the critical character of the present moment in relations between Muslims and Christians. It is rather a deep insight and courage with which they have identified the common ground between the Muslim and Christian religious communities. What is common between us lies not in something marginal, nor in something merely important to each. It lies, rather, in something absolutely central to both: love of God and love of neighbor. Surprisingly for many Christians, your letter considers the dual command of love to be the foundational principle not just of the Christian faith, but of Islam as well.
TRADUCERE: Ceea ce este extraordinar în ”Cuvântul comun dintre noi și voi” nu este doar faptul că semnatarii înțeleg caracterul critic al prezentului în relația dintre creștini și musulmani, ci profunzimea și curajul cu care aceștia identifică numitorul comun între comunitățile religioase musulmane și creștine. Ceea ce este comun între noi nu este peripheral și nici, măcar, doar foarte important pentru fiecare dintre noi, ci se află în ceea ce este absolut central pentru ambele: dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Surprinzător pentru mulți creștini, scrisoarea voastră consider dubla poruncă a iubirii ca fiind principiul fundamental nu doar al credinței creștine ci și islamice.
În afară de naivitatea debordantă cu care documentul de la Yale acceptă, cu entuziasm, pretenția că islamul ar fi o religie fundamentată pe iubire, faptul că așează această pretenție în CENTRUL celor două credințe sub formă de NUMITOR COMUN, demolează premiza rectorului Constantineanu că ar fi semnat o scrisoare care abordează doar aspecte de ordin marginal celor două credințe. Citatele de mai sus justifică pe deplin eticheta care i s-a atribuit documentului de la Yale și lui Miroslav Volf: CRISLAM!
Erau și alte aspecte pe care puteam să le clarific cu profesorul Constantineanu dacă ne-ar fi permis conecția pe Skype. Dezmințirea dânsului – repet, cu rezervele de rigoare pe care am motivele mele să le păstrez fără să intru în alte detalii… – poate fi acceptată în decorul larg al dezbaterilor, dar nu este deloc centrală subiectului și nu justifică nicidecum cele două puncte de vedere în care i-am cerut să se pronunțe: semnătura de pe documentul de la Yale și invitația făcută lui Miroslav Volf la ITPB.
POPAS PENTRU SUFLET 
Reblogged this on „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”.
Here is another tidbit. Brian mclaren (who is considered by many as being outside of Christian orthodoxy, post of the Emergent Church, an bona fide sincronist) writes a book „Why Did Jesus, Moses, the Buddha and Mohammed Cross the Road?
Here is what mr Volf opinion about it:
Brian McLaren is a genius in provoking – in a constructive way. You won’t see relations among religions in the same way after you read this book. — Miroslav Volf, Professor of Theology, Yale University
Just another small window in mr Volf world view.
„
Omului ii este dat sa greseasca (natura umana, cazuta) si tot Omului nascut din nou i-a fost aratata calea spre a nu gresi (revelatia prin evanghelie – umblarea in evlavie).
Probabil ca era necesar stabilit din start prezumptia ca Volf poate fi sau nu gresit. Insa discutiile de pe bloguri, printe care si profesori, au denaturant dazbaterea si s-a ales praful de ea. Pe langa asta a iesit la iveala cum unii suporta un teolog doar de dragul numelui sau; iertati-ma, dar cam slabut suport sau descalificativ pentru un dr in teologie. As fi dorit sa vad din partea celor mai mari un raspuns de genul „Volf este corect cand afirma aceasta, aici este suportul meu sau incorect in conformitate cu doctrina penticostala etc.”.
Am ramas halucinat sa vad raspunsuri print-un limbaj deloc academic, ca reactie a unor mici provocari la dialog/dezbatere. Acestia au atacand mesagerul (sub pretext ca n-are scoala, sau scoala domniilor lor) ocolind subiectul (mici exceptii EC). Inseaman cumva ca daca ai scoala esti statornic si esti pe temelie, sau ca daca n-ai scoala te ratacesti? De ce toate acestea, cand aceast subiect trebuia sa fie o dezbatere, prin suport concret cu principii si dovezi, texte etc.? Orice teolog, filozof, care sustine ceva, nu-i este frica de dezbatere, nu se sustrage de la provocari, doar in afara de faptul cand ar ascunde ceva, sau cand nu poate sprijini ceea ce sustine.
Un studi din textul de mai jos ar fi necesar. Biserica trebuie sa fie matura din acest p.d v..
Pavel nu se lupta cu „apostolii mincinosi” ci el cauta sa trezeasca mintea credinciosilor. Apostolii mincinoşi 2 Cor. 11: 1-15. Atentie va rog, eu nu declar ca cineva e mincinos; ceea ce sustin eu este, ca pot exista invataturi mincinoase, de aceea trebuie cercetat si studiat orice subiect.
Fiti trezi si vegheati!.
Apreciez efortul in comunicare al dv. fr. Ionescu, in clarificarea suportului ITP, sau C.C. d-lui Volf.
Dar DVS i-ati cerut exclusivitate asupra declaratiilor / publicarii acelei dezmintiri?
Nu, dar era un email adresat personal. Plus, înțelegerea era clară, voi publica integral dezmințirea, cu toate că nu sunt prea convins, împreună cu justificările sale pe cele două puncte controversate.
Nicio problemă, e bine și așa, dar dânsul putea publica din start dezmințirea, fără să ceară dialogul personal. Eu am respectat dialogul și nu am mai publicat nimic. Dar așa, îmi dă impresia că a vrut să încerce cu binișorul să mă manipuleze (nu mai public și delicatesurile din emai-uri, n-are rost) în a accepta explicațiile pe care mi le-a oferit și, când a constatat că nu prea o scoate la capăt, s-a lăsat păgubaș. Cam asta intuiesc eu, dar mă rog, orice poate fi dezmințit…
,,…..Cäci fiii veacului acestuia,fatä de semenii lor,sint mai intelepti decät fiii luminii.”
Frate Ionescu
Dincolo de continutul concret al postärii de fatä….
Este oare reprezentativ si benefic acest institut pentru crestinii din cultul penticostal?Eu cred cä nu in starea si forma actualä de functionare .Acolo ar trebui sä fie activi oameni alesi dupä starea lor duhovniceascä. Pinä acum privind intracolo n-am väzut decät o priveliste fireascä si ostilä crezului nostru.”Stiu cä nu este cazul sä vä spun dumneavoasträ dar prin oameni firesti färä cäläuzirea Duhului se pot strecura asa de usor erezii si invätäturi gresite in bisercii.Si nu am väzut nici un reprezentant din conducerea cultului care sä judece din interior lucrarea acestui institut.Cam multe greseli si acceptantze in ultima vreme….Se vede clar acolo acceptarea unei,,cäläuziri” in care intelepciunea fireascä impänatä cu diplome si titluri este pusä inaintea cäläzirii prin Duhul.Oricätä invätäturä si cunostinte ar avea cineva ,färä revelatia prin Duhul este orb.Indepärtarea de Scripturä este primul pas spre rätäcire. Doar Scripturile pot sä dea intelepciunea care duce la mäntuire (2Timotei 3:15).
http://drezina.wordpress.com/2014/06/18/un-volf-in-piele-de-oaie/ . Aici este o părere despre Volf formata la ITP în timpul vizitei lui Volf. E grava treaba. Citiți va rog. Am fost cenzurat. Dreptul la replica … zero. Am postat o replica pe pagina mea de Facebook și o voi posta și aici.
Anatema și otravă
Prin cuvintele: „presupusul promotor al crislamului” nu faceți decât să arătați poziția dumneavoastră domnule Teofil Stânciu, poziție de fiu al minciunii, deoarece dumneavoastră știți ca Volf este un crislamist convins.
Mă voi raporta la articolul dumneavoastră nu ca la un articol pornit dintr-o inimă onestă.
Trei aspecte:
1. Exclusivismul religios biblic, nu cel demonic, NU admite toleranță pentru nici o religie. Cum puteti sa fiti de acord cu acestă imbecilitate: „Crestinul exclusivit poate şi trebuie sa lupte pentru dreptul altora de a crede exact asa cum doresc, chiar daca el considera orice alta credinta ca fiind eronata”.? Apostolul Pavel în Galateni 1, va rog mult citiți, nu a admis nici un pic de toleranță. Vă dați seama că vă puneți în pericol, unul cum nu va închipuiți, pe dumneavoastră și pe cei care va dau crezare. Logica dumneavoastră, a lui Volf, este o luptă pentru uciderea Evangheliei. Hristos și apostolii nu au respectat nici o credință, religie CI au propovăduit o singura credință. Lupta apostolilor a fost pentru împăcarea omului cu Tatăl prin Hristos și asta a presupus lupta pentru eradicarea oricărei alte religii.
2. Biserica prin natura ei este exclusivistă, Dumnezeu este exclusivist, și nu admite dialogul și mai ales dialogul politic. Biserica nu își negociază valorile. Biserica doar duce mesajul lui Dumnezeu, nu este al ei și de aceea nu poate sa îl modifice ea. Anatema pe care Volf o aduce peste voi mă îngrozește.
După cum focul prin natura lui arde, soarele luminează tot așa Biserica lui Hristos, nu ce numiți dumneavoastră biserica, nu negociază nimic, nu poate admite dialogul politic, cheamă prin pocăință, lepădare totală. Nu mai este Biserică dacă admite dialogul, compromisul. Aceast demers este unul masonic în cel mai evident mod. Dacă termenul totalitarism vă înspăimântă sa știri ca Dumnezeu, cel al Bibliei, este mai totalitar decât credeți, este şi un foc mistuitor și vai de cei ca Volf care îndrăznesc sa aducă adevărurile divine în piața politicii pentru a fii negociate.
3. Domnule, lucruri bune puteți lua și de la femeia cu barbă, știți ce frumos desena Hittler? Stalin avea și el lucrurile lui bune. Acest argument este unul nebiblic. Puțin aluat face ca totul sa fie corupt. De la Volf totul pute de departe. Putină otravă e letală. La Volf nu mai este puțină este cantitate industrială. Cum puteți să promovați anatema și otravă în Poporul lui Dumnezeu? Fiți cu ochii deschiși!
Nu mai încercați sa ne adormiți conștiința!
Exista o problema si anume, cand crestinii in numele libertatii de exprimare al unor grupari religioase sau de orice alta natura, lupta pentru dreptul acestora. Fratilor, guvernele si nu biserica trebuie sa-si spuna cuvantul prin legile pe care le dau petru aceste grupari oricare ar fi ele. Nu biserica trebuie sa militeze pentru dreptul unora care n-are nimic de-aface cu evanghelia lui Isus Cristos. Ar fi correct ca biserica sa lupte pt. dreptul homosexualilor, doar pentru ca ei nu sant pusi in drepturi? Nu cumva prin aceasta sustinem pacatul in diferitele lui formele?
In continutul documentulu Islamic „Un Cuvant Comun intre Noi si Voi” se neaga direct divinitatea Domnului Cristos si Sfanta Treime. Pasajele de mai jos le-am copiat direct din documentul „Un Cuvant Comun intre Noi si Voi”. Apostatul Miroslav Volf impreuna cu echipa lui de la Yale au imbratisat acest document si au raspuns cu un alt document, asa numitul „Yale – un Raspuns Crestin”.
Ceea ce musulmanii cer prin documentul emis de ei „Un Cuvant Comun” si cu care Volf a agreat impreuna cu cei 300 de semnatari, deci ceea ce Musulmanii si Volf cer este ca in numele „dragostei de aproapele tau musulman”, crestinii sa renunte la divinitatea Domnului Cristos si la Trinitate, devenind astfel musulmani cu nume crestin, adica Crislamisti! In alte cuvinte, apostati! Documentul de la Yale a lui Volf a fost semnat de Manastireanu si Constantineanu, iar acestia vor sa aduca Crislamul si intre romanii evanghelici.
Deci dedesubt paragrafele din „Un Cuvant Comun intre Noi si Voi” sunt in limba engleza, dar am tradus acolo unde documentul islamic ataca persoana Domnului Isus si Sfanta Treime.
***
„Say: O People of the Scripture! Come to a common word between us and you: that we shall worship none but God, and that we shall ascribe no partner unto Him (și că nu ii atribuim niciu-n partener lui) , and that none of us shall take others for lords beside God. And if they turn away, then say: Bear witness that we are they who have surrendered (unto Him). (Aal ‘Imran3:64)
Muhammad : The best that I have said—myself, and the prophets that came before me—is: ‘There is no god but God, He Alone, He hath no associate (El nu are nici un asociat), His is the sovereignty and His is the praise and He hath power over all things.”
„Muslims recognize Jesus Christ as the Messiah, not in the same way Christians do (Musulmanii recunosc pe Isus Hristos ca Mesia, dar nu în același mod ca si creștinii). but Christians themselves anyway have never all agreed with each other on Jesus Christ’s ( عليه سلام )nature), but in the following way: …. the Messiah Jesus son of Mary is a Messenger of God (este un mesager al lui Dumnezeu) and His Word which he cast unto Mary and a Spirit from Him…. (Al-Nisa’, 4:171).”
„O People of the Scripture, do not commit excess in your religion or say about Allah except the truth. The Messiah, Jesus, the son of Mary, was but a messenger of Allah (Mesia, Isus, fiul Mariei, a fost doar un mesager al lui Allah) and His word which He directed to Mary and a soul [created at a command] from Him. So believe in Allah and His messengers. And do not say, „Three”; desist – it is better for you (Și nu spune, „Trei”; înceteaza – este mai bine pentru tine.) Indeed, Allah is but one God. Exalted is He above having a son.”
http://www.acommonword.com/the-acw-document/
Nu înteleg… de ce fratele Corneliu Constantineanu i-a cerut lui vaisamar publicarea unui astfel de text daca conversatia d-voastra era în curs de desfasurare?
Putea să publice dezmințirea când și unde voia! Dar dacă a cerut și a dorit să clarifice lucrurile cu mine, eu așa am înțeles: că voi publica dezmințirea împreună cu răspunsul și poziția dumnealui vis-a-vis de documentul de la Yale și vizita lu Volf. Nu mă deranjează că a ales o altă cale, în definitiv subiectul nevralgic cu care se confruntă nu este dacă a dorit sau nu vizita lui Sam Solomon. Răspunsurile sale trebuie adresate celorlalte controverse și, dacă nu a dorit să le finalizeze cu mine, tot va trebui să le finalizeze cumva…
Reblogged this on .
Dacă dl. Rector a afirmat că n-a citit documentul înainte de a-l semna, sau minte sau e incompetent. Eu cred că ştia, măcar de curiozitate, mai ales că nu era vorba decît de cîteva pagini.
E scris clar acolo, de partea musulmană, unde sunt date citatele din „sfîntul” Coran (He is God, the One! / God, the Self-Sufficient Besought of all! (Al-Ikhlas, 112:1-2) şi Evanghelia după Marcu, (Marcu 12. 29-31), drept argumente că Dumnezeu şi Allah sunt totuna.
Coranul nu este o carte inspirată, ci compilată, după 612-632 de ani de la naşterea lui Hristos. După un mileniu şi ceva, vin să spună că şi la ei scrie ca în Biblie. Păi dacă de-acolo au copiat?
În esenţă, Coranul este un plagiat disimulat artistic.
De ce au semnat? Pentru că aşa e politic corect. Dacă a semnat fără să ştie, cu atît mai mult e de acuzat că a făcut-o ca să-i fie bine, nu conta cum şi de ce. Mergea cu „turma”.
Scenariul devine tot mai palpitant. Promit să fiu pe fază.
E ok să fiți pe fază, numai că, din când în când, o dați pe cea mare și veniți din sens invers 🙂 …
Nu intentionez sa ma amestec pe toate blogurile dar ceea ce spune D-ul Razvan Cristian mai sus este adevarat. Coranul e o compilare, filozoful Rémi Brague; expert in filozofia si istoria araba s scrie ca musulmanii si-au scris cartea lor cu Biblia in mina. Adica; ca aveau cunostinta de textele biblice. Nu numai ait Mircea Eliade in lucrarea lui atit de cunoscuta despre credintele si ideile religioase; scrie ca Mahomed dupa prima ‘revelatie s-a dus la Ierusalim sa fie recunoscut atit de catre iuszu citi si de catre crestini. Nefiind recunoscut s-a intos la Meca si a scris o a doua revelatie, de fapt nu el ca se pare ca nu stia sa scrie; in care se pretinde mai legitim decat evreii pentru ca ei sunt descendenti a lui Avraam. Voi scrie despre qceqste pe blogul ,eju. Am scris deja despre Common God din pserspectiva lui Rémi Brqgue care spune ca ideea de common God este arhi falsa.
Nu stiu despre documentul de la Yale. In privinta teologiei Trinitariene a lui Volf; teologul francez Henri Blocher afirma ca p pune probleme; Cum am scris in alte ocazii un dialog este necesar dar nu pe baza unui Dumnezeu comun ci a unei umanitati comune.
Ambiguitatea limbajului se vrea o dovada a unui elitism intelectual da ma tem ca nu este altceva decit demagogie.
Documentul zicea că l-a citit, dar ce știa că ar fi spus nu potrivea deloc. Mai grav, acum nu prea recunoaște tot ce a zis în discuția noastră. Cam multe dezmințiri. Poate cu alții care nu știu pe cine să creadă îi merge, dar cu mine nu știu cum își va permite să dea ochii. Eu și dânsul știm foarte bine, doar am fost amândoi de față.
Reblogged this on tineridelanganoi.
Cei ce sunt ai lui Hristos ,cei ce au primit „ungerea” ,vor pricepe perfect perfidia si viclenia lucrarii lui „Antichrist”,care dilueaza invataturile lui Hristos ,strecurind „pe furis”,invataturi si opinii straine invataturiilor autentice,propunind alte cai decit cea oferita de Hristos,prin jertfa de pe cruce,indepartind pe multi de la ADEVAR,si producind multe dezbinari intre cei nestiutori . Semnatarii documentului din 2007,cred ca nu au realizat ca-i fac jocul vrasmasului implinind cea ce e profetit. Scopul d-lui Volf ,al semnatarilor documentului ,si al d-lui Francisc de la Vatican,e poate,un scop nobil,insa e necesar de privit la „substrat”,prin prisma profetiilor.”Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta.” Fiti binecuvintati.
Daca aceste trei mari religii pot sa traiasca in pace, atunci Islamul trebuie sa renunte la Allah si Mahomed iar noi crestinii sa renuntam la Hristos ,si evrei sa renunte la Jehova si sa inventam un nou dumnezeu care sa nu apartina nici unei religii, ca apoi sa il acceptam toti, si se pare ca spre acolo ne indreptam, si acest dumnezeu se va numi Antichrist. Apostolul Pavel nu ia acceptat nici pe Iudei care Il acceptau pe Hristos, dar vroiau sa tina si legea (daca va taiati imprejur ptr lege ati cazut descalificat din Harul mantuitor)
Daca noi crestinii acceptam Islamul religie a aceluasi dumnezeu , atunci ce evanghelie ne mai ramane sa predicam? Mantuirea este prin cine?
Musulmanul nu va renuta la nimic si nicidecum la Allah. El cere ca ceilalti sa renunte la tot, ca doar asta e lozinca lor de la intemeiere. Defapt, ei nu fac ABSOLUT nici un compromis in documentele de pricina, evident, si nici nu vor face. Antichristul nu se va baza pe un Islam modificat, ci pe un crestinism si iudaism modificat. Macar ca acum nu vad cum iudeii ortodocsi ar putea putea justifica o aderare la Allah, cert este dar ca, evreii mesianici nu o sa aiba atatea scrupule. Miscarea mesianica este in crestere , care este macar in mare parte aceiasi miscare critizata de Pavel, legalista si contrara invataturi Pauline. Dar, crestinul de
„azi” e atat de fascinat de pace incat evident imbratiseaza Islamul, cu atat mai mult va imbratisa legalismul judaic. Adventisti neteda cararea , demult …zic asta fara pretenti de infalibitate 🙂