3 iulie 2015 
… Și nu s-a întâmplat nimic!
Nicio biserică nu și-a pierdut scutirea de taxe, niciun pastor nu a fost arestat, niciun cuplu homosexual nu ne-a invadat teritoriul și nimeni n-a pățit nimic. Bine, cu excepția celor doi predicatori de stradă care au încasat o sumedenie de pumni de la pașnicii noștri coexistenți, dar… nu puteau și ei să stea acasă?
Sigur că nu s-a întâmplat (mai) nimic. Suntem la faza comentariilor. S-a făcut puțină agitație, plouă cu presupuneri și lumea așteaptă să cadă fulgerul. Doar că lucrurile se întâmplă altfel.
După ce se mai liniștește „ograda”, vor apărea câteva cazuri de radicali, conspiraționiști, extremiști și fundamentaliști, oameni fără compasiune care vor afirma cu duritate principiile Scripturilor în situații specifice de „discriminare” și „ilegalitate”. „Comunitatea” – care și cine, rămâne de văzut, dar rețelele media îi vor oferi imediat o platformă generoasă – va sări în sus șocată, adânc rănită, indignată și militantă împotriva nemernicului (sau, la nevoie, se poate și pluralul). Și, pentru că majoritatea creștinismului devenit minoritar (adică cel care mai înseamnă ceva) nu dorește să se asocieze cu elementele sale intransigente, strigătorii de adevăr vor fi neutralizați și marginalizați rapid. Bine, unii vor da declarații de regret și retractare, cum au făcut-o intimidații care și-au permis să vorbească ce nu trebuie la adresa islamului, terorismului și liberalismului, numai să nu fie etichetați cu tot felul de fobii.
Recent a pățit-o unul dintre pastorii proeminenți din Irlanda de Nord (Belfast). Săracul, după ce a stat spășit lângă avocatul care îi ștergea lacrimile unui apologism de forță majoră, tot în tribunal a ajuns și poate chiar mai rău. Să spui că „islamul este o religie demonică” nu mai acceptă chiar „nimenea, nimenea”.
Da, este posibil că „orice minune ține trei zile” va deveni o realitate, dar nu pentru nelegiuiți! Ei vor fi perseverenți, vor continua să atace pe toate fronturile, nu se vor plictisi să facă parade, să provoace și să instige!
În vreme ce la noi, bisericile se vor sătura să tot audă din acestea, unii predicatori o vor da la „dragostea de păcătoși, ura de păcat”, „mai bine să-i evanghelizăm fără să-i condamnăm”, „folosind și cuvinte… dacă trebuie!”
Și, că tot vorbeam de „ograda” liniștită, puiul va trece strada, fapt care va fi dovedit de fulgii împrăștiați peste tot…
POPAS PENTRU SUFLET 
Intrebare : Sintem pregatiti sa fim partasi suferintelor lui Hristos?….” sa-l cunosc pe El si partasia suferintelor Lui….”La intrebarea – putem fi partasi suferintelor Lui ? Un frate din comitetul pastoral a raspuns nemultumit de indrazneala – putem dar nu vrem ! Doamne,facami-se totdeauna dupa sfintul Tau Cuvint ,chiar de-ar fi sa-mi cada toate planurile la pamint.Gindul Tau sa se inalte nestirbit in mine-oricind chiar de-ar fi sa se darime tot ce mi-am zidit in gind.Voia Ta sa se inalte ca stapina-n viata mea si-n sfarime sparge-mi voia printr-o lovitura grea. Rugaciunea asta Doamne,Tu sa mi-o asculti mereu, iar de-ar fi s-o schimb vreodata, n-asculta de gindul meu ! Cu dragoste frateasca ! Cornel Marinau.
DIN păcate aveți dreptate