30 noiembrie 2015 
M-aș mira să mai fie cineva în comunitatea română penticostală și chiar evanghelică, să nu fi auzit de cazul familiei Bodnariu din Norvegia, cărora serviciile sociale le-au confiscat pur și simplu cei cinci copii cu vârste de la nouă ani până la 3 luni.
Ceea ce a început ca o încercare de temperare a spiritului religios al părinților și bunicilor din partea directoarei școlii, a degenerat într-un caz de abuz flagrant al autorității girate de legile absurde ale acestei țări, cu privire la creșterea și educarea copiilor în familie.
Autoritățile norvegiene nu puteau invoca doar acele clauze de îndoctrinare și radicalism creștin, așa că au început o campanie agresivă de convertire a acestui caz într-unul mai comestibil opiniei publice, adică pe baza acuzației de abuz.
Disperarea lor a culminat cu expunerea nou născutului Ezekiel la tot felul de teste, inclusiv unele care implică radiații, total nerecomandate în cazul unui copil la această vârstă fragedă.
Presiunile exercitate asupra copiilor celorlalți nu au creat nici declarații și nici dovezi prin care noțiunile de bază ale unei filozofii normale de disciplină și pedepsire în autoritatea parentală să fie încălcate.
Deși față în față cu o problemă de imagine care nu prevestește nimic bun pentru Norvegia și sistemele sale sociale, autoritățile preferă să joace tare, de înțeles fiind că acest caz ar putea deveni un precedent cu repercursiuni extrem de grave, având în vedere miile de cazuri contestate de foruri interne și internaționale și chiar guvernele altor țări.
Însă, acest caz este pentru noi un dublu test: al unității noastre nezdruncinate în jurul unei cauze juste, a unor oameni nevinovați și, de asemenea, un test al maturității noastre. Maturitatea de a ne exprima coerent și vehement (în limitele bunului simț) punctul de vedere, dar și de a acționa organizat, eficient, demn și creștinește atunci când vom înțelege că este cazul.
Dumnezeu să ne ajute!
POPAS PENTRU SUFLET 
Dragii mei Marius si Ruth, Bunul Dumnezeu să vă întărească și să vă îmbărbăteze în credința voastră, să vă mângâie inimile şi să vă întărească în aceste momente foarte
grele ale vieții voastre, santem alături de voi în rugăciuni.
„….cei răi …… pregătesc nenorocirea la adăpostul Legii?
Ei se strâng împotriva vieții celui neprihănit și osândesc sânge nevinovat.
Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.
El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul Dumnezeul nostru îi va nimici. ” – Psalmul 94: 21-23.
Ati putea edita articolul de mai sus si in engleza? Exista crestini de alta nationalitate, interesati de acest caz. Multumesc.
Puteti sa imi spuneti daca s-a facut ceva „organizat , eficient”? Mai exact, la ce va referiti? Personal cred ca de la nivelul presedintelui de cult trebuie sa se ceara urgent un post organizat ! Nu asa….ca oile, imprastiati de nu se mai face nimic in fapt! Sa intram in zile de jertfa neintrerupta ,organizati cu toate bisericile! Seara, la rugaciuni de stariunta pe cazul asta (chiar si fiecare in casa lui sa ne anuntam telefonic ,si toti in staruinta! Cei cu functii si alte resurse sa puna presiune puternica si pe autoritatile tarii si de aici si de acolo! Sincer, s-a anuntat un post la nivel de culte? (Nu am auzit,la noi)
Reblogged this on Germania Evanghelica.
Reblogged this on Dumnezeu e în control.
Desigur ca autoritatile joaca tare, acum, dupa ce si-au dat seama ca au dat cu bata in balta. Recunoasterea vinei ar aduce dupa sine un proces costisitor, anticipand pretentia victimelor la despagubiri pt daune morale, abuz psihic, probabil si fizic. Din pacate pentru familia Bodnariu, cred ca autoritatile vor face orice ca sa demonstreze ca motivele invocate de ei sunt reale. La nevoie, vor fabrica dovezi si martori.
Si pana la urma care a fost verdictul dat ieri la audierea parintilor ,stie cineva?
Ne rugam in continuare si asteptam sa ne comunicati ce trebuie facut in continuare. Nu putem si nici nu trebuie sa ramanem indiferenti. Aceasta lege trebuie sa dispara din Norvegia si din alte tari. S-au facut prea multe abuzuri greu de imaginat in zilele noastre de catre un stat „civilizat”. Suntem alaturi de voi!
pentru mine cel mai greu e să înțeleg de ce. de ce Dumnezeu permite toate acestea? Cel mai greu să să continui să trăiesc lăsând toate aceste de ce-uri deoparte…
da! știu! sunt lucruri pe care nu le putem înțelege… fărădelegea e un mister, iar dacă cuvântul Domnului spune că e un mister, o taină (2 Tes 2:7) e clar că avem nevoie de o revelație. Dar ne lipsește revelația. Lumea a ajuns să influențeze biserica și nu biserica lumea.
…și plătim pentru fărădelegile comunității din care facem parte. (ca și cei 36 de tineri care au murit din cauza păcatului lui Acan) Dar unde să găsim o comunitate, un oraș, o țară în care fărădelegea să nu fie predominantă?
și incep sa cred ca traim vremurile de pe urma in care sfintii sunt invinsi (Apoc 13-7)
musulmanii tin ramadamul, ateii fac si ei greva foamei, iar noi crestinii ne traim vietile zicand ca Dumenzeu e bun si nu facem nimic 😦 Sper ca măcar aceasta dramă să ne unească și să ne determine să ieșim din pătrățica noastră de confort…
Bine scris. 😊