CÂTEVA DETALII CU PRIVIRE LA BARNEVERNET, SAU APERE-SE BAAL!

În ultimele câteva zile m-am documentat ceva mai mult cu privire la serviciile de protecție a copiilor din unele țări scandinave și nu numai, în special Barnevernet, odiosul sistem norvegian.

Am dorit să-mi răspund la următoarele întrebări:

1. Ce părere are populația băștinașă despre aceste sisteme?
2. De ce nu sunt mai multe vociferări împotriva acestor servicii? Așteptările mele vizează media, bisericile și chiar politicienii care ar trebui să le fie tributari – măcar dpdv electoral – cetățenilor.
3. Cine sunt cei care (și de ce) iau apărarea unui asemenea sistem draconic, care operează nestingherit, deasupra și dedesubtul oricăror norme de decență și bun simț, sub acoperirea unor legi absurde.
4. Care sunt metodele de intimidare și manipulare folosite de Barnevernet pentru a-și clădi cazurile?

Mai întâi, aservită unei culturi diluate de secularism și umanism și contaminate de libertinismul moral în care se bălăcește de multă vreme, societatea norvegiană, ca celelalte asemenea ei, are o mentalitate subordonată filozofiei de viață corespunzătoare acestor curente.

Orice ar spune cineva despre civilizația occidentală, trecutul ei glorios, prezentul ei luminos și la mai mare, atunci când rata mortalității este, cel mult, dar adesea peste rata natalității, ceva este putred în… Danemarca, Suedia, Norvegia și împrejurimi.

Mai mult, credeți sau nu, legile în vigoare protejează sistemul la nivelul la care nu ai voie să divulgi, sub amenințarea cu pușcăria, detalii despre cazurile de custodie și/sau adopție forțată. Nici măcar familia în cauză. Deci, noi vă facem ce vrem, voi n-aveți voie nici să vă plângeți!

Accesul la documente este limitat, dar și arunci când le ai, originalele sunt în norvegiană, durează și costă foarte mult să le traduci, iar dacă ai făcut-o și pe asta, intri sub incidența legii dacă le publici!

Cei care „urlă” ca disperații după dovezi, că cei ce știm despre ce vorbim nu suntem suficient de informați (deși SUNTEM) sau credibili (deși SUNTEM) pentru ei, nu-i va durea că cineva s-ar putea să ajungă la pușcărie ca să le satisfacă toanele, după cum nu-i doare de durerea și disperarea unei familii distruse. Da, asta este realitatea în Norvegia de fiorduri de dragul și durerea căreia nu mai pot unii.

Am dat peste cazul unei familii în care femeii i s-a spus că dacă divorțează de „diavolul” ei de bărbat, i se vor da copiii. A divorțat dar copiii nu i s-au dat!

Sunt grupuri de suport pentru astfel de familii. Prin intervenția unor prieteni am avut acces la conversațiile acestor oameni și secvențe video cu grozăviile comise împotriva lor. Sfâșietor!

Cu toate acestea, sunt unii care încă se încred în sistem și au suspiciuni cu privire la victime. Stimați domni, așa s-a născut holocaustul în Germania de vis a lui Hitler, cu astfel de minți îmbătate, refuzul de a vedea realitatea sau, cine știe, poate doar indolența unui suflet murdar!

Un mesaj pentru apărătorii Norvegiei:

Judecătorii 6:28-32: „Cînd s’au sculat oamenii din cetate dis de dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărîmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat; şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit. Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?“ Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s’a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta“. Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău, ca să moară, căci a dărîmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfînt care era deasupra lui“. Ioas a răspuns tuturor celor ce s’au înfăţişat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal, să moară pînă dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărîmat altarul“. În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaala*, căci au zis: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărîmat altarul“.