CHEMARE LA POST, RUGĂCIUNE ȘI ACȚIUNE PENTRU FAMILIA BODNARIU

Aseară ne-am rugat cu biserica și ne-am angajat la o zi de post mâine, Miercuri 9 Decembrie, pentru reunificarea familiei Bodnariu.

Credem într-un Dumnezeu al minunilor, avem făgăduințe că Domnul va lucra supranatural și nu am fi surprinși dacă Domnul ar interveni și cei cinci copii ar fi înapoiați lui Marius și Ruth chiar astăzi! La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.

Sunt convins că Iosua a putut aprecia brațele lui Moise pe înălțime, pentru că balanța victoriei sale împotriva lui Amalec înclina în favoarea sa atunci când erau ridicate! Aron și Hur au priceput destul de repede acest lucru, l-au așezat pe Moise și l-au sprijinit ca să nu obosească.

Dar, ridicarea mâinilor nu a însemnat retragerea lui Iosua și a poporului din luptă! Sunt mâini pe care Domnul le folosește ridicate spre cer și mâini pe care El le deprinde la luptă.

Nu, nu mi-a fost rușine să mă identific în aceste zile cu echipa de avocați care s-a ocupat de demersurile legale. Nu am folosit textul prin care Pavel îi descuraja pe corinteni să meargă în tribunale la judecătorii nedrepți ai lumii. Nu mi-a fost rușine să mă identific cu cei care au căutat ajutor la oamenii puși în dregătorii, parlamentari, politicieni etc., deși în multe versete, mai ales în Psalmi, oamenii sunt declarați neputincioși.

Mie nu mi-a fost rușine și nici… altcuiva nu i-a fost rușine să ceară sprijinul lor, al comisiilor, instituțiilor de apărare a drepturilor etc. Atunci și acolo n-au zis că nu vor să-L facă de râs pe Dumnezeu apelând la oameni! Și eu care mă bucuram și ziceam Doamne-ajută-i!

Dar când ne-a venit rândul nouă care am stat și pe munte cu mâinile rugăciunii și postului ridicate, acum când veni lvremea să ne exprimăm și public, în stradă (nu numai în birouri, în spatele ușilor închise) dezacordul și indignarea, acum aceluiaș cuiva îi e rușine cu noi și ca noi!

Dacă n-ai nevoie de oștirea de oameni simpli care merg în vale cu sabia în mână, atunci nu-ți trebuie nici ajutoarele care-ți țin mâinile ridicate. Dacă n-ai nevoie de protest în fața ambasadei, n-ar trebui să-L faci de rușine pe Dumnezeu nici apelând la orice altfel de ajutor omenesc, nu?

Această disfuncțiune rațională dar și spirituală a descurajat mulți creștini să ia atitudine și poziție în fața opresiunii.

S-ar putea să nu reușim, să nu ne asculte nimeni (Dumnezeu i-a lăsat uneori pe ai Săi în cuptor) și chiar să ne punem în pericol, dar cea mai mare rușine este să dispărem fără să ne facem auziți! Și, dacă tot întrebăm cine ne aude pe noi, răspunsul este… dacă nu vorbim, nimeni!

Dacă Domnul lucrează și face o minune, îi vom mulțumi și nici nu-i vom uita pe alții care încă se luptă, dar dacă are în plan să ajungem în fața ambasadelor, consulatelor și instituțiilor acestei lumi, veniți cu noi să vorbim în numele dreptății și a celor asupriți! ACCESAȚI AICI PENTRU INFORMAȚII!