Nicio grijă, nu sunt cu filmele, dar unele titluri chiar sunt interesante!
În câteva publicații majore din Norvegia, unele chiar creștine, s-au scris articole despre Barnevernet și valul de opinii anti-norvegiene declanșat de cazul Bodnariu.
Ideea este că suntem lipsiți de echilibru, ignorăm faptele cazului și exagerăm!
Cu capetele îngropate în nisip, jurnaliștii norvegieni sar în apărarea sistemului, deși ei înșiși recunosc lipsa de informații pertinente cazului datorită legilor de confidențialitate.
Totuși, fără să mai intru în alte detalii – am scris o scurtă replică la un asemenea articol AICI – iată câteva concluzii pozitive cu privire la aceste reacții:
- Îi doare! Foarte bine, asta înseamnă că au primit ce trebuia, unde trebuia! Să continuăm… în continuare!
- Chiar dacă nu le place și nici nu prea vor să recunoască, pledoaria lor mediatică este presărată cu așa de multe concesii, încât sună mai degrabă ca un demers de ameliorare a propriei lor conștiințe! Mai devreme sau mai (sperăm că nu prea) târziu se vor trezi!
- Argumentele lor sunt foarte slabe! Lamentabil de slabe, să le plângi de milă nu alta! Asta pentru că din start resping mărturia părinților, iar pe guvern trebuie să-l apere orbește, cu afirmații fără informații obiective. Aceste argumente par mai degrabă o rugă fierbinte de genul „dă, Doamne, să nu fie adevărat!” decât o convingere! Dar, tributari noului tip de jurnalism aservit politic, se ascund elegant în spatele spiritului etic și de responsabilitate cu care „dau drumul” știrilor, justificând astfel SĂPTĂMÂNI de tăcere, când de fapt n-au știut și nici acum nu știu cum s-o întoarcă!
Reblogged this on Revista ARMONIA – Saltmin Media.
Limbaj clar – ca in totdeauna, fr Ionescu!
Mergem inainte; cu noi e Domnul; cu ei e …nimeni