24 decembrie 2015 
Să mă iertați, nu cred că trebuie să aștept Crăciunul ca să-L sărbătoresc pe Isus! Înțeleg clișeul amvonal, l-am folosit și eu de multe ori, dacă nu chiar în fiecare an. Înțeleg și conceptul bucuriei mântuirii pe care nu ni le poate nimeni răpi (nici mântuirea bucuriei, nici bucuria mântuirii), dar bucuria credincioșilor poate fi de multe ori tristă și înlăcrimată iar pentru mântuire am renunțat la tot!
Nu am cum să nu sărbătoresc Crăciunul, nimeni nu poate dura într-un regim de totală austeritate. Chiar dacă ți-ai propune, nu te lasă ceilalți! Cu toată amărăciunea, după mai bine de o lună de luptă, nu strică să încercăm un zâmbet scurt și trist.
Am citit câteva articole scrise de colegi și anul acesta, se pare, nimeni nu prea are un Crăciun exuberant. Toți scriu de nori și ploaie (pe la noi așa este, literalmente), Irod și Irozi, Christmas fără Christ și sărbătoare fără sărbătorit (cu s mic, în sensul de a nu sărbători)!
Mi se pare decent! Marius și Ruth sunt încă fără copii și m-aș simți vinovat să fiu vesel. Anul acesta, inimile noastre să fie pline de „bucuria Domnului, tăria noastră”, să-L sărbătorim pe Isus care a venit să ne mântuiască, dar să nu uităm, în viața aceasta, de multe ori, Crăciunul este pustiu!
Nu, nu vom strica sărbătoarea dacă la serviciile de sărbătoare vom vorbi din nou și vom plânge în rugăciune cu și despre familia Bodnariu!
Copiilor le este dor de părinți, părinții se topesc fără copii, acestea sunt noutățile de Crăciun! Ultima întâlnire a fost foarte grea! De fapt, vă amintiți de interviul în care Ruth nu se putea bucura că pentru prima oară de când i s-au luat, va putea fi cu băieții, pentru că nu putea suporta gândul că-i vor fi din nou luați?
Barnevernet, Irodul norvegian de serviciu, recrează săptămânal tragedia pe care au adus-o în familia Bodnariu: cea mai nesimțitoare reuniune și iar despărțire care li s-a dat, chiar în prag de sărbătoare.
Este și aceasta o încercare – grea, grea de tot – prin care Dumnezeu are un scop! M-am gândit zilele acestea, cum ar fi mai bine: să sărbătorim cu bucurie ca să dovedim că planurile sinistre ale celui rău nu ne pot răpi bucuria, sau să nu mai sărbătorim deloc ca să stârnim un dram de simțire (cât și dacă mai este) în inimile oamenilor. Aici, dragii mei, nu merge cu strategii: dacă sărbătorim, Barnevernet zice că nu ne pasă, dacă nu, atunci mediul este prea inhibat pentru copii.
Deci, zic și eu, haideți să sărbătorim prin credință! Să sărbătorim ziua când cei cinci copii vor fi din nou cu părinții! Să sărbătorim veșnicia fără Irod, fără Barnevernet! Să sărbătorim ziua în care Dumnezeu ne va da dreptate!
POPAS PENTRU SUFLET 
Amin! Nici noi nu ne putem bucura. Inca plangem cu cei ce plang. Dar avem nadejdea ca Domnul va lucra!
Avand in vedere aceasta situatie a familiei greu incercata, eu cred ca tocmai de aceea TREBUIE sa sarbatorim acest eveniment special si unic in istoria omenirii. „Lumina a venit sa lumineze in intuneric, iar intunericul N-A BIRUIT-O.” Avem speranta vie pentru ca El s-a nascut. „Tu imi intinzi masa IN FATA potrivnicilor mei…” Ne vom bucura in Domnul si ne vom baza pe promisiunile Lui, caci mare este puterea si gloria arata chiar intr-un timp disperat ca acesta pe plaiurile Betleemului. Hristos s-a nascut! Ne vom uni si noi cu miile de ingeri care ii canta „Slava in locurile prea inalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui!”
E seara de Ajun,iar maine e Craciunul de care eu am preferat sa nu-mi mai amintesc. Nu stiu ce va fi la anul,pentru ca nu cred ca pot sa uit vreodata prin ce trec Marius si Ruth,dar si puii lor,departe de cuibul lor.Dar anul asta nu pot sa-mi regasesc nici linistea,nici zimbetul, nimic.
Si eu sunt doar un suflet din ‘afara’ care le urmareste drama in fiecare zi.De zeci de ori pe zi verific ce scrieti Dvs,familia pe Facebook si altii care scriu cite ceva. Si-astept cu sufletul la gura vestea cea mare.Dar zilele se scurg si ,din pacate, din ce vad si ma-ngrozeste -sperantele mele se scurg odata cu zilele si noptile care trec.
Sunteti un om tare ,care puteti sa mai luptati alaturi de ceilalti ,in speranta ca va apare luminita de la capatul tunelului ,care se lasa atit de mult asteptata.
Sincer,nu stiu cum de mai pot trai si lupta ei. Daca sufletul meu e distrus, nu-mi pot imagina ce se-ntimpla cu al lor .Eu nu as fi rezistat…
Nu pot sa va urez nici macar Craciun fericit. Craciun e,pentru ca asa a fost lasat de Dumnezeu,in rest……
Un prunc departe de bataile inimii care l-au leganat 9 luni si alinat altele 4, acuma linga un piept rece,strain…..alti 4 pentru care Craciunul a insemnat magie alaturi de cei ce le-au dat viata,acum si ei langa straini,care oricit de bine s-ar comporta,sunt STRAINI si asa vor ramine toata viata. Desi ,daca nici cadourile primite nu au fost date cu mana parintilor, sarmanii, in mintea lor de copii pot sa-si imagineze foarte usor ca mami si tati nu-i mai iubesc si nu mai au nevoie de ei………..Scriu si plang…..si NU MAI POT,pentru ca-mi urla inima de durere!!!!!!!
Marius si Ruth, sunteti martirii zilelor”moderne”. Ochii sus,dragilor! Duhul slavei se odihneste peste voi! Ma uimiti in fiecare zi tot mai mult de puterea pe care o primiti sa biruiti. Dumnezeu insusi va va rasplati! Exista inca nadejde! Nu va lasati! Biruitorii fiarei vor canta lauda Mielului! Inima Preasfantului Dumnezeu simte si stie de agonia voastra! „Cel ce va rabda pina la sfarsit…” Ma rog pentru voi ca taria puterii Lui sa va fie scut in fiecare zi!
Simtind cu voi,
Dor de Mire
Copiii nu au mai mers la scoala sau gradinita de atunci? nu mai ies in lume? sunt captivi in acele foster care?
Dumnezeu mi-a ous pe inima aceasta familie si incerc sa mobilizez si pe altii si autoritatile locale din Australia.
Traim vremurile din urma cand oamenii traiesc intr-o apatie totala, insensibili la tragediile celor din jur.
Ma intreb cum de pot homosexualii sa se adune si sa zbiere in gura mare de drepturile lor? Cum poate miscarea feminista sa se adune si sa ceara dreptul sa-si avorteze copii? Cum pot cei de aripa stanga sa se adune si sa ceara asimilarea musulmanilor si marginalizarea Crestinilor? Simplu: pentru-ca Crestinii au ajuns sare fara gust. Si noi stim ce se va intampla cu acea sare.
Marius si Ruth, sunteti singuri acum, in aceasta seara de sarbatoare, dar Cineva sus priveste spre voi, stie zdrobirea inimii voastre, si stie si ziua cand va pune capat acestei dureri!! Dumnezeu este cel care ocroteste si copilasii acolo unde sunt… Sunt o mama tanara cu 6 copilasi, dintre care si un sugar si in aceasta seara minunata, dupa ce mi-am pus copilasii scumpi in patucurile lor, nu pot sa nu ma gandesc la voi, nu pot sa nu plang alaturi de voi, si de aceea, in loc sa ma duc in pat la somn, ma plec pe genunchi, si cu inima sfasiata de durere nu incetez sa ma rog lui Dumnezeu sa va intareasca, sa va ocroteasca copilasii si sa va reuneasca cat mai repede posibil!!! DUMNEZEU NU SE LASA SA FIE BATJOCORIT!!! El nu va lasa ca familia voastra si copilasii vostri sa fie batjocorite de cel rau!! daca v-a ales pe voi pentru acest sacrificiu si pentru ca El sa isi faca Numele de slava, inseamna ca v-a gasit tari!! Nu uitati ca rasplata voastra va fi mare in ceruri! Nu pot sa nu ma gandesc la voi si sa nu plang, nu pot sa imi privesc bebelusul la piept fara sa ma gandesc la Ezeckiel care a fost smuls cu atata nepasare de la sanul tau….ooo nu….nu va ramanea nepedepsit cel care a facut asta unui copil al Celui Preainalt!!! Sunteti ocrotiti de Imparatul Slavei!! NU VA TEMETI !! FITI TARI IN DOMNUL SI VETIT VEDEA MINUNI MARI !!!! Va las in grija Celui de sus si imi inalt ruga mea spre ceruri, intr-o implorare necurmata, pana va veni vestea cea buna!!!. Va purtam in inima si in gand!!
Frumos articol. Interesant e că în seara asta am predicat aproape același lucru, și ne-am rugat. Ne-am rugat pentru familia Bodnariu, pentru cei 5 copii, pentru reunirea acestei familii și pentru aprobarea manifestației din fața ambasadei Norvegiei din Roma din 6 ianuarie. Noi credem în Dumnezeu și în puterea Sa.
Frumos articol acelasi lucru am simtit si eu citnd articolul .Parca gindul meu a fost pus acolo cuvintele mele au fost puse acolo.Citesc si pling citesc si pling Dl sa lucreze ma rog in cpntinuare ptr aceasta familie Eu nu as fi putut rezista Fiti tari Dl sa dea biruinta
nici eu nu m-am bucurat. mi s-a parut parca ireverentios sa fac asta. (de fapt n-am putut niciodata sa ma bucur de Craciun. exista prea multi oameni singuri si parca singuratatea lor e mai acuta in aceasta perioada)
In fine, m-am bucurat ca am citit (in sfarsit 🙂 ) expresia „cliseu amvonal”. a fost ca o gura de apa proaspata. sau ca sarea care da gust mancarii.
Craciun fericit! si Domnul sa va binecuvanteze pentru tot ce ati facut si faceti pentru aceasta familie!