ÎNTRE CĂLCÂI ȘI ȚEPUȘ

Călcâiul (al nostru al fiecăruia, nu al lui Ahile) reprezintă punctul cel mai vulnerabil pasului uman. Greu de protejat împotriva mușcăturilor din spate, ușor de lovit când dai înapoi pe neobservate.

Dar dacă știi că te așteaptă țepușul?…

Țepușul de a fi fost greșit, de a fi făcut ce nu trebuie sau de a nu fi făcut ce trebuia… când trebuia!

Acum, pentru păcătoșii omiși (prin omisiune), lucrurile stau mai ușor: furiș, furiș, hop în prima linie, țipând tare – dă bre afișul și microfonul ăla încoa’! – de parc-ar fi fost acolo dintotdeauna, corectându-ne pe noi care nu ne vedem capul de treabă. Haideți, poftiți odihniți, doar nu ne spargeți timpanele…

Dar pentru alții, mulți, mersul înainte nu se poate! Pentru oficialitățile norvegiene, pentru Barnevernet, pentru liderii penticostali/evanghelici/creștini norvegieni și EUROPENI (cu excepția românilor), pentru doamna Pipidi, doamna Costea, alți domni și doamne, pe toți vă rugăm, de bunăvoie dați călcâiul la țepuș!

Și altădată să nu mai faceți! 

Aaa, ce înseamnă țepușul? Pentru Norvegia și Barnevernet, să dea repede copiii înapoi! Pentru alții, să se ascundă! Iar alții… să vorbească întrebați!

Mulțumim!