13 mai 2016 
Nu mi-am propus (încă) să spun ceva direct despre vreun candidat. Se pare că ne îndreptăm încet dar sigur spre una dintre cele mai interesante aventuri electorale pe care le-am trăit vreodată.
Sunt totuși câteva semne de întrebare pe care le propun – pentru mine în primul rând – cu privire la cetățeanul amețit și turmentat.
Pe scurt:
- Atunci când aleg pe cine să votez, contează doar ce și cum spune candidatul, sau cine este și ce istorie are în urmă? Contează caracterul? Sau voi îmbrățișa punctul de vedere al multora care spun că „nu votăm pastorul ci președintele Americii”?
- Interesul meu primordial este de ordin economic (prințul și cerșetorul deopotrivă) sau îmi pasă și de direcția etică și morală a societății? Contează principiile? Care sunt criteriile prioritare care îmi vor determina alegerea? Votez cu sufletul sau cu portofelul?
- Votez cu răul mai mic sau nu votez deloc? Sunt idealist sau realist? Dacă nu cred în nuanțe, voi mai vota vreodată? Este ok să ieșim definitiv din sistemul electoral?
- Cum îmi voi forma percepțiile electorale: voi lăsa media, reclamele candidaților, lozincile și atmosfera marilor convenții de partid sau chiar prietenii să mă influențeze, sau voi analiza obiectiv platformele politice ale candidaților, nici măcar funcție de micile mele interese de ordin personal? Voi fi un alegător informat sau manipulat?
- Voi decide ce fel de alegător sunt și în perspectiva biblic-escatologică, sau doar într-un mod strict socio-politic? Votez doar ca cetățean sau și în calitate de creștin?
- Contează cu adevărat votul meu? Ce cred despre „democrația” noastră? Votez pe cineva pentru funcția cea mai înaltă din lume sau o marionetă aservită unor puteri sinistre? Sunt conspiraționist?
- Ce voi face cu dezamăgirile post electorale? Voi fi înțelegător cu candidatul ales sau îl voi denunța? Sunt loialist sau principial? M-am legat de om sau de adevărurile obiective pe care le-am avut în comun în timpul campaniei?
- După atâtea experiențe negative, îmi voi pierde încrederea în sistem și voi deveni cinic și apatic sau o voi lua din nou de la capăt în noul sezon electoral? Sunt pesimist ori chiar fatalist sau optimist?
Mai pot fi și alte întrebări, poate mă ajutați, dar deocamdată eu pe astea mi le-am pus!
POPAS PENTRU SUFLET 
Se vede tot mai clar ca nici democratia nu este sistemul ideal care rezolva toate lucrurile. Democratia merge doar pina majoritatea sunt cit de cit „oameni de traba”, sau oameni tematori de Dumnezeu. America a dus-o bine pina a fost leaganul crestinilor, si a respectat valorile stabilite de Dumnezeu. Unde nu este Dumnezeu este un dezastru care merge din rau in mai rau, fie ca e vorba de analfabetii din orientul mjlociu, fie ca e vorba de cea mai prospera sau moderna civilizatie (ca Norvegia de exemplu). Deci pina la urma „Ferice de poporul al carui Dumnezeu (sau imparat) este Domnul”