DE CE?

De la o singură biserică, deși împrăștiată în toată lumea cunoscută atunci, avem astăzi nenumărate denominații creștine, cu tot atâtea nuanțe specifice fiecărei congregații!

De ce? Dacă este un singur Domn, o singură credință și un singur botez, de ce?

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

Iuda 1:3

Experiența divizării pe care o trăim astăzi nu este nouă. Foarte curând după Cincizecime, fascinați de oportunitățile relevanței și beneficiilor asociate slujirii, au apărut lupii răpitori.

Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

Fapte 20:29-30

Practic, orice divizare de ordin doctrinar are la bază cel puțin una din prerogativele următoare:

• Se poate și cu…
• Se poate și fără…
• Se poate și altfel…

Acum, conflictele și ruperile pot fi generate nu numai prin diferențele de principii, ci și datorită preferințelor și personalității celor implicați.

Ceea ce vreau să scot în evidență sunt acele separări prin care oamenii se depărtează de sau se întorc spre învățătura sănătoasă.

Bineînțeles, ruperea este o acțiune și negativă, atunci când oamenii îmbrățișează curente ale îngăduinței și compromisului, și pozitivă, dacă mișcarea îi scoate pe credincioși dintr-un mediu deformat și alterat și îi îndreaptă, prin reformă, spre original.

Iată de ce, îndemn pastorii și învățătorii să filtreze toate influențele și tonurile teologice prin cele trei întrebări, vis à vis de Cuvântul Sfânt:

Noua ideologie sau interpretare, nu cumva aceasta îi învață pe oameni că pot îmbrățișa stiluri de viață, închinare, purtare etc. care nu corespund cu ceea ce scrie negru pe alb în Scripturi? 

Sau, nu cumva acești învățători minimalizează sau chiar desconsideră unele porunci și adevăruri ca fiind opționale sau depășite și nu imperative ale unei vieți spirituale depline? 

Noii teologi vor fi extrem de persuasivi, oferind îngăduințe și indulgențe deja binevenite și care satisfac confortul firii pământești, justificându-le cu tot felul de argumente care să anuleze principiul pe criterii de aplicabilitate specifică doar unui loc și timp, funcție de sensibilități culturale etc.

Pentru creștinul duhovnicesc, soluțiile sunt două!

PRIMA (când majoritatea este de partea adevărului):

Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul. Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.

Iuda 1:17-23

A DOUA (când majoritatea se leapădă de adevăr):

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni. Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate. De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat; din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
2 Timotei 3

Desigur, rămânerea sau depărtarea pot fi înțelese și în context personal. Până la urmă au de-a face cu decizia fiecăruia dintre noi!

Concluzia:

Orice chemare la separare nu trebuie analizată prin prisma simțurilor și sentimentelor noastre firești. Acestea sunt înșelătoare și pot fi manipulate.

Ceea ce va determina o hotărâre corectă care să ne păstreze în voia și sub binecuvântarea și protecția divină este Cuvântul lui Dumnezeu obiectiv, al cărui studiu trebuie eliberat de pornirile noastre carnale, potrivite chipului veacului acestuia, chip care s-a pirogravat în mințile și cugetele multor creștini.

Concluzia finală:

În ciuda miilor de ramificații, Biserica adevărată a Domnului rămâne una singură: Ea este formată din totalitatea oamenilor care cunosc, împlinesc și împărtășesc literal Cuvântul lui Dumnezeu! 

Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.

Apocalipsa 22:18-19