9 octombrie 2018 
Pe strada noastră. Vis-a-vis. Un afiș împlântat ostentativ, să fie văzut când ne uităm pe geam, când ieșim din casă, când privim în oglindă să dăm înapoi cu mașina din parcare.
„Ura n-are ce căuta aici!”
M-am scotocit prin toate buzunarele inimii, le-am scos pe dos și le-am scuturat bine. Ură… nu! Doar indignare!
Doi părinți cu două fetițe mici. Îi zic soției, ce familie drăguță! Drăguți și politicoși. „Hello, good morning, how are you!?”
Cresc, se joacă și sunt vesele. Prima, cea mare… dispare! În locul ei își face loc un breton băiețesc, alte haine, alt nume, alt comportament.
Doi părinți cu un… o fostă fetiță și o fetiță. Nici drăguți, nici politicoși! Ne știu și ne citesc. Nu le place. Strada dintre noi a devenit o prăpastie.
Nu trebuie să mă port nici ostil nici amabil. E totuna. Alți copii de pe strada noastră vin și se joacă împreună. Ei sunt normali. Noi suntem periculoși. Îi știm și îi citim.
Au avut două fetițe. Poate doreau și un băiețel. Poate fetițele doreau un frățior. La școală, la televizor, peste tot au învățat că în loc să-l facă, pot să o facă.
Trăim o paradă zilnică de Sodoma și Gomora. Noi ne putem uita în altă parte, dar am devenit bunici…
Acum, pe strada noastră. Mâine pe altă stradă. Pe strada fiecăruia…
POPAS PENTRU SUFLET 
inspirata de fapte(le de pe strada mea 🙂 ) imi pusesem si eu o intrebare „existentiala” – Daca doi barbati care formeaza un cuplu homosexual sunt imbracati amandoi ca niste femei inseamna ca formeaza un cuplu de lesbieni?
Un cuplu de… stricați! Sigur!
Pace frate Cristian poate va mai aduceti de aminte de noi Daniel Carciu din Dublin Ireland ati fost la noi la biserica Muntele Sionului.
Vroiam sa spun si eu ca si in Irelanda comportamentul oamenilor si a statului este tot mai ostil fata de familiile oamenilor cu frica de Dumnezeu si parca suntem tot mai vînati noi si copii nostri de aceste persoane care cred ca si-au pierdut statutul de OAMENI.