10 octombrie 2018 
Nu este cazul să creăm breșe artificiale între comunitățile denominațional creștine. Nu ar ajuta cu nimic și, în perspectiva luptei comune pentru proiecte de viitor care ne unesc, ar fi chiar dăunător.
Totuși, în virtutea zicerii biblice că „celui ce i s-a dat mult i se va cere mult”, nu putem ocoli realitatea că în vreme ce minoritatea neoprotestantă a participat masiv la referendum, majoritatea ortodoxă a dezamăgit.
Această observație nu este în primul rând un reproș ci o constatare obiectivă.
În actualul context socio-religios, dacă Biserica Ortodoxă devine irelevantă în lupta pentru normalitate, atunci lupta este pierdută.
De aceea, interpretați acest articol ca fiind un apel plin de dragoste către acea instituție religioasă care poate face diferența din punct de vedere numeric.
Referendumul a fost un fel de Nicopole redivivus. Am sugerat niște strategii agresiv/pașnice (se poate!) acum 3 ani, avertizând că dacă nu se va proceda așa, șansele unui succes sunt minime. Cu părere de rău, am avut dreptate!
Secvența de mai jos este pertinentă deoarece, deși nu au numărul de prag, neoprotestanții sunt mai compacți și strategizează și gestionează mult mai bine astfel de demersuri. Nu mai insist acum cu privire la cazul Bodnariu…
Nu credem într-o Biserică Ortodoxă ca biserică națională și opresivă, dar este de la sine înțeles că trebuie să-și asume rolul de catalist și mobilizator în lupta pentru adevăr și normalitate! Ar fi un dezastru ca Biserica Ortodoxă să nu rămână pe aceste baricade. Noi suntem gata să rămânem alături de ei…
Sper să fiu bine înțeles.
POPAS PENTRU SUFLET 
Substanta sta in intensitate, nu in majoritate. Ca neoprotestanti suntem mai uniti deoarece „majoritar” stim cine/cum/ce suntem si ce vrem. Pe plan local ne cunoastem si ne vedem frecvent, datorita minoritatii ce sumtem. Nu putem compara cu biserica Ortodoxa a carei membii este o „generalizare” prea mare pentru a fii specifica acestui subiect.