SINUCIDERE, COMPASIUNE ȘI ADEVĂR

Am ezitat (nu mi se întâmplă foarte des) să scriu despre acest subiect.

Am mai scris AICI și AICI.

Motivul reticenței mele de a aborda acum acest subiect este că mulți sunt cuprinși de valul de compasiune al unor sentimente de altfel nobile, dar care nu tolerează încă adevărul.

Totuși, sentimentele și mila nu trebuie niciodată să croiască teologia în detrimentul adevărului, așa că, din compasiune pentru… adevăr scriu, un pic.

Nu mă ocup îndeaproape de pastorul victimă/autor al crimei, nici nu pun problema din punctul de vedere al bolilor mentale/psihice/spirituale despre care s-a răs-vorbit.

Doar un mic avertisment.

Măcar pentru cei care se raportează într-o măsură oarecare la identitatea de creștini, o barieră importantă în calea actului sinuciderii este teama de Dumnezeu și de consecințele eterne ale acestei fapte.

Fuga de suferință, consecințe, falimente, dezamăgiri și câte altele nu este o justificare legitimă înaintea lui Dumnezeu.

Dar justificarea teologică (inexistentă de altfel) pentru a oferi mângâiere și liniște celor dragi rămași în urma unei asemenea tragedii nu poate compensa această intenție în detrimentul marelui pericol de a lua din calea altora poate singurul obstacol care să-i oprească de la un act atât de nesăbuit!

Plus, chiar dacă familia imediată ar avea nevoie de ceva speranță, nu cred că trebuie să le oferim nădejdi înșelătoare. Mai mult, pe cel decedat oricum nu-l mai ajută cu nimic.

Am participat la înmormântări grele, în sensul că am avut puține și slabe speranțe de oferit…

Niciodată nu am rostit verdicte, pentru că noi nu-i băgăm pe oameni nici în rai, nici în iad ci doar în pământ!

Dragostea, mila, înțelegerea și toate eforturile prin care să aducem familiei îndurerate un pic de confort sunt demne de apreciere și ce ne-am face fără acestea oricare dintre noi!?

Dar minciunile, exagerările și speranțele deșarte nu au ajutat niciodată prea mult pe nimeni; în schimb – în acest caz, mare grijă! – au produs mari pagube colaterale, mai ales în viața celor care luându-le de bune au acționat în virtutea lor…

Să ne fie milă și de aceștia!

1 Corinteni 3:17 „Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteţi voi.”

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

Un răspuns to “SINUCIDERE, COMPASIUNE ȘI ADEVĂR”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: