CLIȘEELE (NE)POCĂINȚEI NOASTRE – 1: NU CONTEAZĂ!

„Nu contează cine ești, nu contează ce-ai făcut, nu contează unde-ai fost… Isus te iubește, primește, iartă și te folosește!”

Sună corect dar nu se aplică fără context!

„Nu contează” este parte din mesajul larg al evanghelizării. Atunci când oamenii care nu L-au cunoscut pe Hristos aud vestea mântuirii prin jertfa Sa, da, ei sunt chemați să vină la Domnul indiferent de originea sau trecutul lor.

Dar atunci când acest clișeu este predicat în contextul zidirii și edificării spirituale a credincioșilor, „nu contează” este un mesaj periculos și fals!

„Dumnezeu nu ține seama (contul de la… nu contează) de vremurile de neștiință”. Însă, după cinci, zece sau douăzeci de ani de pocăință, sigur contează!

Nu înseamnă că dacă un credincios are nevoie de iertarea vreunui păcat este respins! Dar mărturisirea, părăsirea și de multe ori pedepsirea păcatului (prin disciplină bisericească sau act de ordin divin) sunt absolut necesare și imperative!

1 Petru 4

1 Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă și voi cu același fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup a sfârșit-o cu păcatul;

2 pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.

3 Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor și aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite.

1 Timotei 5

20 Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalţi să aibă frică.

Evrei 12

4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.

5 Și aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului și nu-ţi pierde inima când ești mustrat de El.

6 Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.”

7 Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?

8 Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi niște feciori din curvie, iar nu fii.

9 Și apoi, dacă părinţii noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim?

10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfinţeniei Lui.

11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.

Deci, stimați predicatori, mare atenție la… când contează și când nu contează!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

Un răspuns to “CLIȘEELE (NE)POCĂINȚEI NOASTRE – 1: NU CONTEAZĂ!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: