EU ȘI CORONAVIRUS

Ezra 8:21-23 “Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri și pentru tot ce era al nostru. Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoţire și călăreţi ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.” Pentru aceasta am postit și am chemat pe Dumnezeul nostru. Și El ne-a ascultat.”

Nu, nu am Coronavirus, cel puțin nu știu să am, n-am avut deloc simptome suspecte și nu am (încă) 60 de ani!

Nu am intrat în carantină, nici nu am de ce afară de cazul că nu am încotro…

Nu mi-e frică să merg la cumpărături (nu m-am îmbrâncit cu nimeni pentru vreun pachet de ceva!) și nici la biserică, iar la alte spectacole, filme și meciuri oricum nu mergeam!

Nici nu caut boala cu lumânarea: mă spăl pe mâini de 20 de ori pe zi câte 20 de secunde, folosesc antiseptic, strănut în haine, nu-mi ating fața decât dacă uit și îmi iau temperatura de 3 ori pe zi!

Nu am închis serviciile bisericii, doar parțial alte activități, dar nici nu-i ispitesc pe frați cu bravade ieftine.

Nici prin cap nu-mi trece să critic alți pastori și bisericile care au luat măsuri mai stricte.

Doresc doar să împărtășesc cu dumneavoastră câteva temeri, zic eu întemeiate, temeri care ne dau mari bătăi de cap mie și multor slujitori și predicatori.

Vedeți, în regim de normalitate, urcăm în fiecare Duminică la amvon, predicăm despre un Dumnezeu Suveran care ne poartă de grijă și ne protejează, insistăm că rugăciunea are mare putere, criticăm îngrijorarea și frica, îi motivăm pe credincioși să trăiască prin credință și vai, Doamne!, le atragem atenția că viața de aici și acum nu este totul, ba mai mult, ne dorim să o apucăm pe cealaltă!

Să nu fiu înțeles greșit, nu sunt adeptul riscurilor și nu cred că a trăi prin credință înseamnă să fim bătuți în cap. Dar de la ce predicăm când e bine mersi la a ne face obsesiv provizii cu remorca, obținute prin lupta corp la corp sau să închidem bisericile pe termen lung sau nelimitat, asta nu pot să accept!

Nu cred că prin absența de la adunare li se va deschide oamenilor apetitul pentru închinare și părtășie, dimpotrivă!

Pe de altă parte, cât timp putem prelungi carantina fără să înnebunim (și să ne despocăim) cu toții, o lună? Poate două, trei? Șase luni sau un an?

Nu comentez o Duminică, hai două… ni s-a întâmplat când a căzut metrul de zăpadă în Chicago.

Dar dacă durează câteva luni, ce facem?…

Boris Johnson și guvernul Marii Britanii abordează lucrurile complet invers: acceptă cursul normal al contaminării fără restricții, considerând că numai așa populația va dezvolta capacitatea imunitară de a i se împotrivi!

Are dreptate? Nu știu, vom vedea! Dar ceea ce face sens este că oricât de grav ar sta lucrurile, regimul de carantină nu poate fi prelungit dincolo de anumite limite psihice și sociale de sustenabilitate. Undeva sistemul va plesni, cedând în fața dezordinii și chiar anarhiei.

Mesajul pe care am hotărât să îl transmit prin deciziile și acțiunile mele este cuprins în trei puncte:

1. Voi rămâne între și la dispoziția oamenilor funcție de nevoi și solicitări cu anumite limite și precauții;

2. Voi fi prezent la serviciile bisericii care vor rămâne active indiferent de câți vor sau nu vor participa, dar nu voi forța cugetul nimănui, nici nu-i voi condamna pe cei ce aleg să nu participe;

3. Dacă vor fi prevederi legale, le voi respecta atâta timp cât voi considera că sunt de bun simț și cât de cât justificate, dar nu în măsura în care să pună în pericol sănătatea spirituală și chiar existența bisericii.

Putem alege calea echilibrului, dar fără să discredităm Evanghelia pe care pretindem că o credem și pe care am predicat-o până acum!

Ezra 8:21-23 “Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri și pentru tot ce era al nostru. Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoţire și călăreţi ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.” Pentru aceasta am postit și am chemat pe Dumnezeul nostru. Și El ne-a ascultat.”

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

2 răspunsuri to “EU ȘI CORONAVIRUS”

  1. Aceleași frământări le am și eu…vă apreciez poziția adoptată…har și multă sănătate!

    • Mulțumim frate pastor de poziția adoptată şi resimțită (din nefericire) foarte diminuat printre evanghelici. Problematica majoră ce ne pierde din vedere este ceea ce ați menționat: ,,dar nu în măsura în care să pună în pericol sănătatea spirituală și chiar existența bisericii.”
      Ceea ce am început să experimentăm în România, spus în cuvinte puține, ar fi dezechilibru eclesial. . .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: