5 ianuarie 2011 
Am citit cu atenție postarea pastorului Marius Cruceru intitulată ”SCUZE PUBLICE”. Nu am apreciat neapărat conținutul. Așa ne cerem noi iertare.
Parafrazez: ”Toți greșim”, ”Nu a fost intenția mea”, ”Îmi pare rău că ați înțeles voi greșit”, ”Nu, nu m-a tras nimeni de urechi, este doar încă o dovadă a superiorității mele spirituale”, ”Să nu care cumva să credeți că de-acum ne cumințim, la o adică…”, ”Talibanii de ambele părți, ăia, ăia sunt de vină că nu mai termină ce-am început noi, comentează, ne întărâtă și… ei sunt de vină!”
Am apreciat realismul lui Marius Cruceru. Și faptul că este uman. Așa cum suntem și noi. Nu-i așa că până și înaintea lui Dumnezeu, când ne rugăm, tot așa ne cerem iertăciune? Dar unii altora? Eu unul recunosc. Am învățat de mic copil să-mi acord circumstanțe atenuante, să îi implic pe alții în buclucul meu, să despic firul de păr în patru la motivație, adică să ies cumva bine. Iată de ce îmi place de Marius Cruceru. Fiindcă este ca mine și ca majoritatea. Realismul lui constă în faptul că a înțeles că vârtejul a devenit prea mare, socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg și riscăm să nu mai rămână piatră pe piatră. De asta m-am temut de la început. Unii dintre frații baptiști mai militanți au disprețuit disponibilitatea noastră de a nu ne (mai) lăsa batjocoriți, au ignorat sensibilitatea noastră pe care au crezut că ne-au bătătorit-o într-o sută de ani și au subestimat capacitatea intelectuală, teologică și… logică de a răspunde (exemplul răspunsului fratelui Emanuel Conțac, pe care fratele Marius Cruceru l-a ”calificat” drept prea academic… ? Trebuia cumva să se prostească puțin înainte de a afișa articolul? Deh, să fie lupta dreaptă 🙂 … Desigur, nu vreau să spun că toată această mascaradă publică a fost o polemică antipenticostală. Este prea simplist. Totuși, îmi vine greu să cred că, intenționat sau nu, pastorul Cruceru și ceilalți nu au înțeles de la început că ne calcă pe bătătură.
”Nu aveți cumva un card care, fără să spună direct ”Îmi cer iertare”, lasă totuși să se înțeleagă că a fost o greșeală?”
Marea problemă nu este dacă sunt sau nu acceptate scuzele cu dinți care, v-am spus, mi-au plăcut și m-am identificat cu ele. Problema este că acum s-a deschis un subiect teologic și academic, pe care, cu bun simț și cu dragoste, va trebui să-l elucidăm. (Am apreciat că fratele Cruceru deja s-a pus pe studiu în problemă). Ca să nu mai vorbim de faptul că străjerii, pe care într-o măsură i-am ”adoptat” ca victime, sunt în aceeași situație. Cu ei nu rezolvăm problemele? Sigur, după cum spuneam într-o altă postare, fiecare denominație are dreptul să stabilească cine și în ce condiții îi aparține. Nu cred că este treaba noastră să ne amestecăm în problemele de ordine interioară ale Uniunii Baptiste. Nu este prima oară când frați care nu și-au mai găsit locul în perimetrul doctrinei baptiste au venit la penticostali. În mod tacit, aceste lucruri au fost acceptate ca normale. Uraganul a fost stârnit prin lansarea lui (cu invective de senzație, titluri țepoase) în spațiul public. Comunicatele pastorului Paul Negruț și mai târziu a Uniunii Baptiste, deși puteau fi puțin mai dulci (vezi comunicatul Societății Misionare), consider că nu au fost sursa imediată a revoltei penticostale pe blogosferă. Au devenit subiect de discuție doar pentru că au fost folosite ca o validare a executării sumare și brutale a străjerilor, mai întâi în sfera media și doar mai târziu în forurile de decizie. Plus, implicarea RVE în toată această tevatură a fost din nou o eroare destul de mare, având în vedere că în mod oficial am fost târâți în acest război și noi penticostalii, ca parte din Alianța Evanghelică.
De ce nu primesc scuzele mulțumit și împăcat? De primit le primesc, așa cum sunt ele în doi peri. ”De voie de nevoie” că așa ne stă bine. Însă le primesc cu o condiție: Scuze publice și terminăm sau scuze publice și de la capăt? Iată de ce spuneam la început că nu am apreciat conținutul. Pentru că nu a clarificat acest lucru.
POPAS PENTRU SUFLET 
asa cum ii spuneam unui prieten la finalul anului, m-as bucura ca una din rezolutiile liderilor din bisericile penticostale si baptiste (vizibili sau nu in mediul online) sa fie trecerea de la „care pe care” la „unul pentru altul”;
in comunitatea noastra bisericeasca ce contine si familii ce provin din medii baptiste si penticostale, incurajam aceasta postura „unul pentru altul”; si o si traim de ceva vreme.
nu suntem un experiment al harului divin si o experimentare a acestuia.
Deocamdata ma abtin de la comentarii vis a vis de scuzele lui Marius C.
Sunt curios daca mai sunt si alte perechi de ochi care vad ce vad eu….
Cine stie, poate ma insel?
Frate Ionescu,sunt un frate nascut, crescut si botezat intr-o biserica penticostala.Traisc si slujesc de 15 ani intr-o biserica baptista ,nu fugit ,nu dat afara ci odata fiind impreuna baptisti ,penticostali eu am ramas si nu numai eu mai sunt si alti nu asta e ideea.Il cunosc pe fr.Cr’uceru nu de mult ne-a vizitat ,pastorul nostru este Oradean ,apropiati uni de alti .Cind a aparut primul articol ,prima otrava aruncata in eter l-am avertizat pe fr .Cruceru de nesabuinta facuta ,mi-a raspuns;o s-a vedem o s-a vedem ! s-a gresit enorm! stiu exista ranchiune,deosebiri dar exista si biserici unde se traieste in pace ,sau ca-m infestat lucrurile acum,nadajduiesc ca Duhul lui Dumnezeu sa aduca pacea pe care oameni nu o pot aduce.Nu zic sa nu da-ti raspunsuri pe masura dar va rog de se vrea nu incerca-ti sa le fiti rival,pentru cei ce traiesc inca in pace nu merita .Nu dau nici un verset din Biblie nici o trimitere la cum ar trebui sa fim suntem toti cunoscatori a ceia ce trebuie sa fim si sa aratam.Avem nevoie de vointa si de putere de Sus ,sper ca si asta va trece! .
Toti gresim. de acord: crestini si necrestini. dar pana la urma, care e diferenta ìntre noi si ceilalti pe care-i numim necrestini, daca nici macar nu stim sa ne rezolvam problemele ìntre noi? Urmarind blogosfera crestina, s-ar fi putut accepta anumite neìntelegeri, contradictii, jigniri chiar, ìntre „mai marii nostri” dar e inadmisibil sa fim pe nicaieri in ce priveste notiunele elementare ale Scripturii, si anume ” Iertarea”
Fratele Cruceru si-a cerut scuze, nu iertare, find-ca iertarea implica ìn primul rìnd „parere de rau” Luca 17:3 ceea ce lipseste ìn asa zis „scuzele sale” .
Cred ca ar trebui sa ne gìndim serios ìn primul rìnd la exemplul practic, daca vrem sa fim luati ìn cosiderare cìnd „spunem altora”
Cu respect.
Postarea pastorului Marius Cruceru pune o mare întrebare: E un gest politic sau un act de politeţe?
Având în vedere că e o blogosferă creştină, neoprotestantă, românească nu era mai potrivit cuvântul iertare? Nu era mai onorabil?
Chiar dacă pe undeva scuza şi iertarea sunt sinonime, totuşi au şi diferenţe considerabile (pentru lămuriri se poate folosi DEX)
Şi apoi dacă pe blogul România evanghelică mai dai cu ochii de câte o expresie de aceea că roşeşti pe loc, se pare că şi pe blogul cu scuzele mai apar pe ici pe colo, vorbuliţe destul de condimentate cu de toate…
Pe când noi toţi propovăduim despre necesara dregere cu sare a vorbirii. Hmmm…
Dar mai e un test care trebuie trecut aici, bătrânii noştri spuneau „timpul lămureşte multe”.
Vom trăi şi vom mai vedea!
@ Corneliu Olan
, zice; ,,Este un gest politic sau un act de politete?.”
In opinia mea,consider ca este „o mina intinsa,un cap de pod” care nu trebuie respins ,fiind totodata in conformitate cu invataturile biblice aceasta actiune a lui MC.
Sa privim si sa analizam partea „plina ” a paharului si anume ;
-Ce „anume” a condus la aceasta „mina intinsa” prin scuzele prezentate..??
Din citirea petitiei lui MC,eu am retinut urmatoarele;
a)- Dumnezeu a avut initiativa aceasta-potrivit marturisirii lui MC- care afirma;
” O zi de post si privirile intristate ale unei surori din biserica noastra,care vine din mediul penticostal ,mi-au fost de ajuns.”
Intrebare pentru noi-frati in credinta-
Pe cine trebuie sa recunoastem in aceasta actiunesi ce trebuie sa facem noi..???
b)- MC se afla sub CERCETAREA lui Dumnezeu si a Duhului Sfint ,
care il lumineaza asupra lucrurilor pe care le face ,convingindu-l la reflectie si la revenirea asupra unora,
-DATORITA INIMII IMPARTITE PE CARE O ARE IN PREZENT-asa cum declara;
,,Poate ca inima de pastor a BIRUIT contra ALTOR parti ale inimii”.
Intrebare; Ce trebuie sa facem noi-ca frati in credinta- in aceasta situatie,potrivit Bibliei.??
M
Este un cap de pod pe care ni l-a cam trântit în cap.
Dar e ok, sunt gata să accept ce se oferă, numai să țină.
interesant, in lumea lui Cruceru Vaisamar e prea academic, Gavrila e prea ciobanesc, Lascau e grotesc.
Marius David , care are neamuri nobile in America( si ca dovada arunca numele Lancaster, nestiind ca aproape tot americanu are cite un nobil printre stramosi) . O , si dupa aia spune ” I am sorry” ca n-am stiut ca penticostalii se supara daca-i chemam eretici.
Frate Ionescu , ce mi se pare interesant este ca in afara de Croitorul si Vaisamar penticostalismul romanesc din Romania este „missing in action” again. Chiar nu comenteaza numai cind academicianul/baladist/avocat/pastor/CNSAS cercetator/ (…) ii ameninta cu legea?
Am editat numele. Mai bine și pentru mine și pentru tine.
uuuf. Aveti dreptate…:)
Frate Gabin Bogdan, vreau sa-ti spun ca nu este chiar asa, mai sunt si altii care au luat atitudine http://ungandbun.wordpress.com/2010/12/31/o-scrisoare-de-pus-pe-ganduri-adrian-mihai-mateas/
Sa fi binecuvantat!
Cu o floare nu se face primavara. 🙂 Totusi o floare e o floare, mai bine decit nici una. Va multumesc. Gabi Bogdan
PS. Mateas are el un pic dreptate cind vorbeste de carismatici, si eu sint de parere ca felul in care ei se „folosesc” de Dumnezeu si felul in care isi conduc evenghelizarile( de genul : repeta rugaciune asta dupa mine…… )si esti declarat mintuit pe baza la o decizie cAre nu are nimic de a face cu Duhul Sfint, pocainta si credinta. Sa nu mai vorbim de evanghelia prosperitatii, si ” name it and claim it” crowd. Orice miscare adevarata are o aripa influentata de satana. Babtistii o au, luteranii o au, penticostali o au. Problema ca teologia ” deciziei” este destul de raspindita si in cercurile penticostale. Din aceasta cauza avem o multime de” decizionisti ” care nu merg pe calea cea strimta. Organizatia lui Billy Graham declara ca numai un procentaj foarte mic ( 2%, cred) dintre toti cei ce merg in fata la ” decizie” ramin in biserici. Hey, da noi i declaram mintuiti ca au luat o ” DECIZIE”!
Man, am inceput cu ceva , si am sfirsit cu o predica……. Acum i inteleg pe predicatorii care vor sa predice 10 minute si sfirsesc dupa o ora.. Ma prinde si pe mine virusul vad…..Iarta-ma
E bine ca si-a cerut scuze public,desi am retinere fata de acest personaj in sfera crestinismului.
Nu e deajuns sa fi doxa de informatie ,cand nu exprimi pasi biblici
Sper sa scape cat mai curand de veninul de sub limba si sa se pocaiasca cu adevarat .
A facut mult rau prin atacurile facute celor pt care a murit Hristos.Nu a urmat niste principii biblice de a-si expune ideile sceptice cu privire la persoane si doctrine.
Dragostea lui Isus sa locuiasca pe deplin in si peste Marius C.Aceasta e binecuvantarea care o aduc peste acest om
cum aduci tu binecuvantarea peste acest om?
hm….interesant…strajer cumva?credinta pozitiva,new age…?
daca poti adu’ si peste mine vreo’ doua (zeci)
platesc bine 🙂
si tu fi binecuvantat
Da, imi „place” atitudinea paternalista a unora dintre bloggerii de aici si evaluarea facuta lui Cruceru. (…)
Atât s-a putut.
(…)
@ Drago
Deoarece comentariul dvs. privește o postare de pe un alt blog, vă recomand să adresați comentariul pe blogul respectiv.
E mai bine așa…
Cu drag
@ C.Ionescu,
Nu este nici-o suparare.
Ideea este ca ,,prea usor”se cintaresc unele subiecte ce privesc relatiile interconfesionale,in detrimentul imaginii de ,,copii ai lui Dumnezeu” cum ne pretindem.
Multumesc pentru raspuns.
Cine este acest Marius Cruceru? (…)
Marius Cruceru este pãstor si profesor.
Se pricepe f bine la muzicã.
Este cel mai citit blogger evanghelic.
Uneori avem pãreri diferite pe marginea unor subiecte.
Nu este în interesul nostru și nici într-alui Marius Cruceru să spunem că se pricepe „f bine” la muzică.
Sper să apreciați că am scris un comentariu scurt.