29 noiembrie 2010 
CESAȚIONISMUL SFIDEAZĂ BIBLIA!
- Nu există niciun pasaj biblic care justifică cesaționismul: doar speculații (dacă are cineva vreun text relevant, aștept!)
- Fluxurile și refluxurile istorice cu privire la darurile spirituale nu au nimic comun cu Planul Divin ci cu predispoziția umană (darurile au fost date prin Duhul Sfânt dar trebuie și primite!)
- Criticile cesaționiștilor nu sunt obiective: ele atacă lucrarea darurilor spirituale prin extremele și exagerările mișcărilor carismatice (prin ocolire, ajung întotdeauna să discrediteze manifestările supranaturale ale lucrării Duhului Sfânt de orice gen: iată de ce am corelat atacul unor lideri baptiști împotriva mișcării străjerilor cu un atac împotriva bisericii penticostale! Pentru că dacă nu e așa, aș vrea să-i aud pe acești lideri spunând că sunt de acord cu botezul și pecetluirea cu Duhul Sfânt prin stăruință, vorbirea în limbi este o manifestare reală a Duhului Sfânt și Domnul vorbește azi bisericii prin proorocie și tălmăcirea limbilor! Dar dacă ei resping aceste manifestări ca fiind ”patologice”, IATĂ ADEVĂRATA LOR POZIȚIE FAȚĂ DE PENTICOSTALI! Chiar dacă la suprafață nu spun direct acest lucru.
- Provocarea la ”încadrare” în norme doctrinare stricte a oricărei mișcări de trezire spirituală este o cursă cesaționistă: tot ceea ce poate fi ”explicat” în amănunt, exclude supranaturalul, deoarece supranaturalul nu poate fi… supraanalizat!
- Când cesaționiștii spun că Biblia este completă și de aceea nu mai este nevoie de darurile de descoperire (nu intru acum în nuanțele acestei doctrine: cesaționism absolut, parțial, temporar…), păi faptul că darurile Duhului Sfânt și manifestarea lor continuă în toată dispensațiunea Bisericii nu face parte din Biblia lor ”completă”?
- Dacă scopul darurilor în biserica primară au avut ca rol elevarea mesajului Evangheliei într-o lume neevanghelizată, iar acum într-o lume ”creștină” darurile nu mai sunt relevante, am ajuns oare la capătul lumii cu Evanghelia? Matei 24 spune că ATUNCI VA VENI SFÂRȘITUL! Că nu a venit sfârșitul este și o dovadă că mai avem de evanghelizat, dar și că darurile spirituale sunt încă în efect!
(urmează partea a 2-a: CESAȚIONISMUL SFIDEAZĂ REALITATEA!)
POPAS PENTRU SUFLET 
Am eu un text relevant: 1 Corinteni 12:28-30: 28Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi. 29Oare toţi sînt apostoli? Toţi sînt prooroci? Toţi sînt învăţători? Toţi sînt făcători de minuni? 30Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
Deci, astazi nu mai sunt apostoli, asadar cel putin un dar duhovnicesc a incetat, acela al apostoliei. Poate au incetat si altele, cum ar fi vorbirea in limbi si vindecarile.
@ Shifu
1. Faci o confuzie uriașă între manifestarea darurilor spirituale la nivelul bisericii și la nivel personal.
2. Faci o confuzie și mai uriașă la ceea ce înseamnă a fi apostol. Pavel a fost apostol deși nu între cei 12. Barnaba a fost apostol. Că noi nu avem apostoli, este pentru că ne-am dezis de grandoarea noțiunii. Dar ca slujbă și lucrare, cine a zis că nu mai sunt apostoli?
Biblia nu a zis așa ceva.
Ia mai încearcă odată…
1. Unde zice Biblia a Barnaba a fost apostol?
2. Fac o confuzie uriasa? Cum?
3. Deci azi avem apostoli, dupa parerea Dvs. Normal ca Biblia n-a zis ca mai sunt apostolia astazi pentru ca a fost scrisa in secolul I. Repet, sustineti ca azi exista apostoli. Aratati-mi in Biblie unde se zice ca ucenicii trebuie sa fie apostoli.
Ia mai incercati Dvs. o data…
1. 1 Corinteni 9:1-6 / prin deductie, tot asa cum prin deductie Petru a calificat scrisorile lui Pavel alãturi de celelalte Scripturi (2 Petru 3:15, 16)
2,3. Întrebãri retorice si speculative, la care rãspunsul este irelevant: dvs. credeti ceea ce vreti sã credeti.
Mai încercãm!
Barnaba este numit „apostol”, alături de Pavel, în Faptele Apostolilor 14:14. Este normal să fie numit aşa fiindcă, împreună cu Pavel, a fost un „trimis” al bisericii din Antiohia (F.A. 13:1-4)
Frate John,
dacă Barnaba a fost ”trimis” de Biserica din Antiohia, deci a fost calificat ca ”apostol”, înseamnă că orice biserică (de atunci și de azi) poate trimite apostoli.
E adevărat că noi fugim azi de ”termen”. Percepția creată de unul căruia i, sau care și-ar, zice apostol este grotească.
Dar, ca principiu, chiar dacă apostolii care au fost cu Domnul au avut un statut special, înseamnă că slujba apostoliei este la fel de actuală ca și atunci.
Repet, dat fiind faptul că NOI suntem nepregătiți să folosim titlul.
Cam așa gândesc eu.
Unde greșesc?
Erata: in loc de „ucenicii” vrut-am a zice „credinciosii”, ca sa nu apara confuzii.
Sunteti cam rationalist daca folositi deductia (glumesc!). Textul de acolo nu spune ca Barnaba e apostol. Si daca ar fi, e tot secolul I, perioada apostolica, iar Barnaba e posibil sa-l fi vazut pe Domnul Isus si sa fi primit darul apostoliei, desi ma indoiesc. Domnul i-a chemat in mod specific pe cei 12, apoi pe Pavel, dar nu si pe Barnaba. Intrebarile 2 si 3 le-am pus la modul serios, deci astept raspuns daca tot incercam.
Atunci nici epistolele lui Pavel nu sunt Scripturi? Cine le-a canonizat si pe ce baza?
Nu toate întrebãrile puse în serios sunt serioase.
De exemplu, cum poti demonstra cã ceva nu este necesar pentru cã nu este prezentat în Biblie potrivit formulãrii subiective a lui unu Shifu 2000 de ani mai târziu! Ati citat cã Domnul a dat în Bisericã apostoli. Ce azi nu mai e bisericã? Da atunci apostoli de ce n-ar mai fi, cã nu ne zicem noi asa?
Eu nu trebuie sã demonstrez nimic!
Dvs. nu prea aveti ce întreba…
Mai încercati la rãspunsuri.
FAPTELE APOSTOLILOR 14:14 clarifica pozitia lui Barnaba.
Ce ziceti frate Shifu?
Benayah, fiul lui Iehoiada, cinste tie!
Ai sabia Cuvântului! Pãzea!
Până când a dat? De ce au încetat darurile începutului? Comentariu la Efeseni 4:
Pentru că Tatăl așteaptă roada. Prin roadă este El slăvit, nu prin daruri. ”Cele frumoase nu mai au nevoie să fie împodobite”. Mădularele mai puțin frumoase se îmbracă, se împodobesc, cu ceva exterior, cu daruri.
E ca diferența dintre pomul de crăciun și pomul din grădină, unul are daruri, altul are roadă.
Până la creșterea roadei, Tatăl a dat daruri, apoi nu a mai dat pentru că pomul a crescut și a rodit.
Continuarea:
(urmează partea 2-a, e tot acolo)
Lozincãrealã blogovitã!
Adicã, bãtutul calului mort! Dar ce, a zis cineva ceva despre roadã cã n-ar trebui?
Si ce, n-are roada loc de daruri?
Dupã ce bibli-otecã?
Doar atât ați înțeles din Efeseni 4? ”Dacă am spus rău, arată ce am spus rău și dacă am spus bine de ce mă” batjocorești? Ce spuneți de alipirea de Cristos, de faptul că toate se țin prin El (și noi), cum vedeți justificate semnele glosolaliei și profețiilor astăzi în cadrul unei teologii cristocentrice? Nu vă îngrijorează imensa majoritate a celor care își justifică ”mântuirea” prin aceste semne, sau mai rău acordă credit partidei religioase respective prin ”prezența darurilor”? Nu vă ”miroase” rău? Mai ales că știți dinăuntru cât Duh, ce duh, de unde duh este în ele!
Ce legătură vedeți între daruri astăzi și Cristos cel viu care a lăsat scris în Cuvânt cum este, ce semne are și când Adunarea Lui?
Calul mort l-am bătut? Mai bine calul troian, de dragul celor ce se ascund în el. Veniți să ne judecăm! zice Domnul.
Eu cred că înțeleg foarte bine Efeseni 4.
Cât privește darurile și poziția lor, eu cred că este foarte cristocentrică!
Domnul Isus, centrul mântuirii noastre ne oferă daruri prin Duhul Sfânt, și în loc de ”Aleluia”, ”Slavă” și ”Mulțumim Doamne Isuse” ce spuneți dvs.: ”Nu ne trebuie, nu mai sunt valabile”! Cât de cristocentrică este această atitudine? Cristocentric este să Îl accepți pe Christos și tot ce îți oferă El!
Cât priveste partea a 2-a, m-ati lãmurit cu prima… 🙂
Romani 16:7
Îîîh, da dar nu e clar!
Între ca fiind parte dintre apostoli sau între adicã asa fiind considerati de cãtre apostoli!
Fã un pic de cercetare la original, eu nu mã descurc prea bine cu greaca (ok deloc).
Pentru greacă încercați aici:
http://www.biblos.com
Prea târziu pentru mine!
Fie-vă milă!
among ἐν en 1722 in, on, at, by, with
a prim. preposition denoting position and by impl. instrumentality
Magistral!
Vreau să știu cine ești.
Email cristianionescu@elimro.com pentru o ceașcă de vorbă!
Mulțumesc.
Bun, sa zicem ca Barnaba a fost apostol, deci – trebuie sa recunoasteti – folosirea cuvantului apostolos in Fapte poate fi oarecum diferita de folosirea lui in Evanghelii. Barnaba si Saul au fost apostoli ca trimisi ai Bisericii din Antiohia, nu neaparat ca numarandu-se printre cei 12 apostoli (desi asta duce la alte discutii complicate si nu prea relevante). Deci, Barnaba e apostol; revin la ce am spus mai inainte: e posibil sa-l fi vazut pe Cristos intr-un fel sau altul inainte de moarte si inviere.
Dar, revenind la daruri, sa discutam concret: Dumneavoastra aveti darul vorbirii in limbi si al vindecarilor?
@ Shifu
Scuzați-mă, chiar nu observați că eforturile dvs. sunt din ce în ce mai hazlii 🙂
DANS PE CIOBURI:
”să zicem că Barnaba a fost apostol” / ”Deci, Barnaba e apostol”
”e posibil sa-l fi vazut pe Cristos intr-un fel sau altul inainte de moarte si inviere” ?!?!?!? 🙂
”Dar, revenind la daruri, sa discutam concret: Dumneavoastra aveti darul vorbirii in limbi si al vindecarilor?”
Aha! Acum tot argumentul este agățat de răspunsul meu! Dacă răspund ”DA!”, capitulați și acceptați continuaționismul!…
Ca să răspund totuși: DA! Am darul vorbirii în limbi! Ca păstor, m-am rugat și am făcut ungeri cu untdelemn de multe ori! Am avut multe mărturii de vindecare miraculoasă în biserică (inclusiv în cazuri de cancer documentate medical!). Însă, pentru că nu s-au vindecat prin poruncă și autoritate personală ci ca răspuns la rugăciune, NU, nu am DARUL de vindecare!
Aha, deci vindecarea a venit ca urmare a rugaciunii; vedeti? Pe asta o cred si eu; ba mai mult, o crede fiecare baptist normal la cap si la duh. In privinta vorbirii in limbi, v-as ruga o mostra.
Referitor la Barnaba, faptul ca Luca spune „apostolii Barnaba si Pavel” nu inseamna ca Barnaba avea statutul de apostol ca si Pavel; in cazul de fata, erau amandoi trimisii bisericii din Antiohia. Dar, stiu deja, o sa ma luati in suturi pentru un astfel de raspuns.
Astept mostra de vorbire in limbi. Si, sa nu uit, talmacirea apoi. Please.
@ Shifu
Eram sigur că vom ajunge aici!
Și intenționat m-am lăsat ”adus” aici! Poate că cei ce încă mai au dubii cu privire la adevărata poziție a credincioșilor baptiști despre penticostali și asocierea pe care o camuflează și o neagă, dar pe care o insinuează, între străjeri și penticostali, nu vor mai avea dubii…
Și nici nu mă vor mai acuza de instigare la scandal între frați. Ce frați?…
În momentul în care, dragă Shifu, ai scris ”In privinta vorbirii in limbi, v-as ruga o mostra. Astept mostra de vorbire in limbi. Si, sa nu uit, talmacirea apoi. Please.”, dialogul s-a schimbat din partea ta în hulă! Cât privește ”șuturile”, și noi penticostalii suntem ”normali la cap si la duh” (deși voi nu credeți), așa că am să te las cu șuturile pe care ți le-ai dat tu însuți…
Ma bucur ca sunteti atat de perspicace si v-ati lasat dus pana la punctul la care eu, mic si prostut, v-am rugat sa-mi dati o mostra de vorbire in limbi. Eu nu am hulit impotriva Duhului Sfant. Departe de mine asa ceva. Sunt sceptic in privinta darului dumneavoastra de a vorbi in limbi? Da, sunt. E dreptul meu si, probabil, nestiinta mea. Apoi, poate fi necredinta mea. Daca eu sunt atat de necopt duhovniceste – acuza pe care o pot accepta – va rog sa ma luminati. Daca aveti acest dar de la Duhul, din cate stiu eu, lumina nu se tine sub obroc. De aceea, insist si va rog, sa-mi dati o pilda in aceasta privinta si sa-mi oferit o mostra de vorbire in limbi. Sau, poate nu aveti darul acesta, caz in care – va asigur – nu voi jubila. Ati spus, insa, ca-l aveti, prin urmare va intreb – la modul foarte serios – cum il dovediti.
N-aveti dreptate in privinta vindecarilor. Credem, ca baptisti si cred, ca baptist, ca Domnul vindeca ascultand rugaciunile noastre (cum si cand vrea El, spre slava Lui si abia apoi spre zidirea si bucuria noastra).
Nu, nu sunteti ignorant sau imatur!
Comentariile de aici si de peste tot dovedesc asta.
Sunteti un om care încet, încet, si-a vãzut argumentele nãruite. Ultimul resort? Batjocura si provocarea. Joc luat din manualul de lucru al fariseilor. „Ai drac” si „da-ne un semn”! Sau, pardon, din viclenia diavolului: „Dacã esti Fiul lui Dumnezeu…”
Frate Shifu, frate Shifu,
Aceastã linie de conversatie se opreste aici. Vã astept cu drag la alte categorii si subiecte!
În aceastã privintã, dacã sunteti sincer, cereti luminã direct de la Dumnezeu!
Doar credeti în puterea rugãciunii, nu?
Cu Multã dragoste în Christos,
Cristian Ionescu
Eu nu batjocoresc. Dar, provoc, dar nu batjocoresc. Nu cer semne si minuni de la Domnul; pe El il cunosc – datorita harului sau – si sunt gata sa marturisesc credinta care este in mine. Am cerut dovezi de la dumneavoastra, am cerut sa va dovediti darul duhovnicesc, asa cum credinciosii trebuie sa ceara socoteala unii altora. Da, nu cred ca darul vorbirii in limbi se manifesta azi, dar daca Dvs il aveti, atunci ma vad obligat sa vad dovada acestuia. Oprim conversatia, daca asa socotiti, insa as opri si schimbul de replici in privinta detaliilor credintei fiecaruia dintre noi. Esenta e Domnul Isus, iar pe El il propovaduim amandoi. Suntem de acord in aceasta privinta; prin urmare trebuie sa umblam impreuna in ea. In privinta darurilor nu suntem de acord; daca va voi Domnul, ne va lumina. Domnul sa va binecuvinteze cu belsug de viata trupeasca si duhovniceasca!
Frate Shifu…
Of, of.
Păi atunci are dreptate Chris ăla de dă demonstrații ca să vă arate vouă…
Chiar așa? Crezi că Duhul Sfânt își manifestă darurile la comanda curioșilor și a contestatarilor?
Fratele meu, Isus Christos nu este doar un generic abstract: în spatele Persoanei și Numelui stau principii, valori, porunci…
Când spui că ceea ce avem în comun este Domnul Isus, ceea ce înțelegi prin aceasta trebuie definit. Eu cred într-un Isus care ”a luat robia roabă, și s-a suit în cer ca să dea daruri oamenilor…”
Dvs. negați un asemenea Isus, sau parte din El.
Conversația nu va înceta decât din lipsă de argumente decente și de bun simț. Absurdul va stopa comunicarea noastră. Și de absurd ați dat dovadă…
Darurile se dau pentru zidirea duhovniceasca a fratilor si surorilor, iar dumneavoastra – care aveti darul – refuzati sa ma edificati in aceasta privinta. Daca aveti darul carmuirii – sunteti pastor – cum il aplicati? Constant sau cu intermitente? Lasati darul la o parte din cand in cand? Ma indoiesc. Vorbirea in limbi e secventiala sau permanenta? Intreb pentru ca in Scripturi nu e detaliat acest aspect. Si nu, nu sunt absurd. Pur si simplu intreb, pentru ca nu stiu. Daca dumneavoastra stiti, atunci va rog sa-mi spuneti si mie.
@ Shifu
Am să vă iau pe cuvânt că sunteți sincer, deși am dubii.
Dacă vreți să învățați, se poate. În ce privește darurile spirituale, credinciosul stă la dispoziția lui Dumnezeu. Vorbește atunci când Dumnezeu are ceva de spus. Exercită darurile prin călăuzirea Duhului Sfânt.
Darul vorbirii în limbi este pentru zidire personală nu a altuia. Sunt două feluri de limbi: înțelese și neînțelese!
Cele înțelese sunt pentru mustrarea și convingerea necredincioșilor sau a celor fără daruri. S-a întâmplat ca oameni needucați, dar plini de Duhul Sfânt să vorbească într-o limbă omenească, iar unui necredincios care cunoștea acea limbă, Dumnezeu să-i vorbească concret referitor la nevoile lui spirituale. Limbile neînțelese (îngerești) fără tălmăcire, sunt pentru zidirea proprie. Cu tălmăcire, sunt la nivelul proorociei. Cercetați în amănunt 1 Corinteni 14.
Dar, subliniez, darul este manifestat la porunca și sub călăuzirea Domnului și a Duhului Sfânt și nu ca răspuns la curiozitățile, provocările perfide și capriciile oamenilor.
Am cercetat 1 Corinteni 14 si vad ca Pavel se adreseaza unei biserici cu mari probleme. Nici o alta biserica n-a primit invatatura despre vorbirea in limbi, dar mi se pare ciudat ca un dar duhovnicesc nu poate fi dovedit altora. Daca vreunul vorbeste in limbi, iar altul talmaceste, da, inteleg si eu despre ce e vorba. Dar daca nu talmaceste nimeni, nu e de folos nimanui. Cine vorbeste in limbi cu Domnul, la modul direct, se zideste pe sine insusi, da, inteleg, dar nu inteleg de ce un astfel de dar nu poate fi dezvaluit si altor credinciosi. Duhul il da, inteleg, dar cel care il are nu poate da socoteala si altui frate despre asta? Asta nu inteleg. Eu am crescut printre penticostali, dar n-am vazut pe nimeni vorbind in limbi. Am auzit ca toti vorbeau doar la seri de staruinta si in alte locuri, unde numai unii erau martori in permanenta, iar cei care doreau sa afle detalii nu le primeau in veac.
@ Shifu
Pavel apreciază din start faptul că Biserica din Corint era extrem de… giftuită cu daruri spirituale.
Acolo unde se întâmplă aceste lucruri au loc și excese. Atrag însă atenția că Apostolul Pavel este extrem de atent ca nu cumva prin reglementarea darurilor și a manifestărilor, să nu stingă lucrarea Duhului Sfânt. Urmăriți-i echilibrul!
Pentru Shifu.
Presupunand ca darul vorbirii in limbi prin Duhul Sfant a incetat, asa cum se pare ca sustineti, atunci vorbirea in limbi a penticostalilor din ce sursa poate fi?
Am primit un SMS, sa ne rugam pentru cele 22 de familii crestine care urmeaza sa fie executate in Afganistan pentru credinta.
un pastor penticostal:
“fraţilor, acum vă rog să îi puneţi fratelui Iosif predicile sale de rusalii dinultimii 10 ani.. .dacă spune că a fost botezat cu vorbirea în limbi din 1968″. Ori ne-am minţit şi pe noi şi pe voi, ori numai pe noi, ori numai pe voi, dar atunci oricum avem o problemă… NE-A MINŢIT!”
Acuma nu mai știu cine sunteți, nu vreau să greșesc.
Dacă este elisa, mai pot scuza așa ceva, dacă este fratele Paul Dan, sper să nu fie pastorul Paul Dan, mă întreb: cum poate fi asociată prima parte cu a doua a comentariului dvs.?
Corintenii si vorbirea in limbi
Nu am scris aceste lucruri pentru a ofensa pe credinciosii Penticostali. Nu am folosit un limbaji academic deoarece intentia mea este ca o majoritate de cititori sa inteleaga problematica vorbirii in limbi.
Articolul de fata este doar o expunere succinta a vorbiri in limbi in biserica din Corint. Pentru o intelegere corecta trebuie sa vedem contextul acestei epistole. Biserica din Corint avea cele mai multe probleme in comparatie cu alte biserici din secolul intai. Iata cinteva exemple: lipsa de unitate, imoralitate, participare in chip nevrednic la masa Domnului, abuzul vorbirii in limbi, si indoieli cu privire la invierea Domnului Christos. Criza din biserica Corinteana era generata si de faptul ca multi nu erau nascuti din nou: “Sunt intre voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rusinea voastra o spun” 1 Cor 15:34. “Pe voi insi-va incercati-va daca sunteti in credinta” 2 Cor 13:5. Prezenta celor neregenerati in acea biserica are legatura cu vorbirea in limbi asa cum vom vedea mai departe.
In continuare am sa punctez cinteva lucruri esentiale din 1 Corinteni capitolele 12, 13 si 14. La inceputul capitolului 12, se arata cum Duhul Sfant unuia ii da sa vorbeasca despre intelepciune, altuia sa vorbeasca despre cunostinta. Nu toti primesc aceleasi daruri. Mai mult, se spune ca aceste lucrari le face acelasi Duh, care da fiecaruia in parte daruri dupa cum voieste, nu dupa cum ar vrea credinciosii.
La sfirsitul capitolului 12:29-31 sunt puse o serie de interebari retorice care impun un raspuns negativ. Iata un exemplu: “Toti sunt invatatori?” Raspunsul este nu. Orice biserica are citiva invatatori, toti ceilalti asculta. “Toti vorbesc in alte limbi?” Raspunsul este nu. De ce aceste intrebari retorice? Apostolul vrea sa intipareasca bine in mintea Corintenilor adevarul ca Duhul Sfant este Suveran in acordarea darurilor, iar credinciosii nu au toti aceleasi daruri. O traducere mot a mot a
1 Corinteni 12:30 (partea a doua) suna asa: nu toti vorbesc in limbi. Prima concluzie: Vorbirea in limbi nu este pentru toti membri bisericii. Deci ea nu este dovada primirii Duhului Sfint. Vorbirea in limbi nu se cere.
Continuind incursiunea noastra in capitol 13 versetul 1, vedem cum apostolul foloseste o anumita forma gramaticala (subjonctiv) a verbului a “vorbi”, care implica excluderea vorbirii in limbi ingeresti. “Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti…”
In v. 1 limbajul este hyperbolic, adica exagerat. Scopul acestui mijloc de vorbire este ca sa arate credinciosiilor ca, chiar daca prin absurd cineva ar vorbii in limbi ingeresti fara sa aiba dragoste, totul ar fi degeaba.
A doua concluzie: vorbirea in limbi ingeresti este exculsa. Singura alternativa este vorbirea in limbi omenesti, adica in limbi care pot fi intelese, chiar daca necesita traducere.
A treia concluzie: Vorbirea in limbi omenesti are in vedere primordial o comunicare rationala cu scop evanghelistic, asa cum vedem in Faptele Apostoliilor 2:11. “…Iudei sau prozeliti, Cretani si Arabi, ii auzim vorbind in limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu”.
Alt lucru remarcabil in capitolul 13 este felul cum apostolul trateaza cunostinta, proorocia si vorbirea in limbi. Cunostinta si proorocia sunt partiale ca si cuprindere (v. 9). In contrast cu aceasta, vorbirea in limbi nu a fost partiala, ci deplina. De aceea apostolul foloseste cuvinte diferite cind califica felul cum vor evolua cunostinta, proorocia si vorbirea in limbi. Cunostinta si proorocia se vor sfarsi, ne spune el. Verbul “a se sfarsi” se poate traduce din limbajul original si cu a fi abolit. Cind este vorba de vorbirea in limbi, apostolul spune “limbile vor inceta”. Sensul este vor inceta de la sine.
V-ati intrebat vreodata de ce la coborirea Duhului Sfant (Fapte 2:4,8) apostolii vorbesc in limbile popoarelor adunate, iar la scurt timp dupa aceea nici unul din cei trei mii de mantuiti (Fapte 2:41) nu au vorbit in limbi?
Dintre toate miile de convertiti care urmeaza in biserica primara, dupa ziua cinzecimii, nimeni nu vorbeste in limbi, afara de cazul centurionului Cornelius (Fapte 10:46). In aceasta situatie s-a dat o dovada pentru evreii veniti cu Petru ca neamuriile au primit Duhul Sfant pe picior de egalitate cu ei. Mai tirziu, Saul este convertit si nu vorbeste in limbi in momentul mantuirii (Fapte 9:17), iar nici unul din convertitii lui (in bisericile dintre neamuri) nu vorbesc in limbi dupa primirea mantuirii. Singura exceptie este in Fapte 19 unde niste ucenici de-ai lui Ioan rataciti prin Efes vorbesc in limbi cind Pavel isi pune mainile peste ei, primind in acelasi timp Duhul Sfant. Aceasta exceptie este facuta regula, de multi pastori Penticostali. Cind apostolul Pavel a spus ca vorbeste in limbi mai mult decit toti Corintenii (1 Cor 14:18), el s-a referit la limbi intelese care el le folosea pentru extinderea imparatiei lui Dumnezeu.
Nu este surprinzator faptul ca nici o epistola din Noul Testament, cu exceptia la 1 Corinteni, nu pomeneste nimic despre vorbirea in limbi. Cartea Apocalipsa deasemeni nu spune nimic despre acest subiect. Toate acestea confirma ca vorbirea in limbi urma sa inceteze. In istoria bisericii vorbirea in limbi a fost absenta, cu mici exceptii. In 1901, Charles Fox Parham a indus vorbirea in limbi unei studente pe nume Agnes Ozman, si asa a aparut Penticostalismul. Cu alta ocazie o sa vedem istoria tenebroasa a lui C.F. Parham.
Acum intorcindu-ne la cunostinta si proorocie, apostolul spune ca ele se vor sfarsii cind va veni ceea ce este desavirsit, complet, sau matur. Acestea sunt felurile in care se poate traduce cuvintul din original. Ce este acest complet sau matur face obiectul unui studiu separat, dar in nici un caz cunostinta si proorocia nu inseamna profetie stil secolul 1 sau revelatie egala cu Scriptura.
In capitolul 14 apostolul finalizeaza discutia despre vorbirea in limbi in raport cu profetia. El arata ca profetia in sensul de zidire, este cea care trebuie sa preocupe pe credinciosi, iar vorbirea in limbi sa nu fie impiedicata intre cei din biserica din Corint. De ce? El explica credinciosilor de acolo ca vorbirea in limbi este un semn pentru cei necredinciosi (v. 22). In biserica din Corint erau multi care se inselau cu privire la nasterea din nou, asa cum am aratat la inceputul articolului, iar apostolul vroia sa demonstreze ca Dumnezeu le dorea mantuirea cu orice pret. Vorbirea “in o limba” (singular), un alt aspect discutat in capitolul 14, este de o importanta secundara pe care apostolul l-a descurajat chair intre Corinteni. Cu atit mai mult nu se pune problema vorbirii “in o limba” astazi.
In concluzie, vorbirea in limbi si “in o limba”, nu este pentru biserica din zilele noastre. Nu mai incape in discutie ca vorbirea in limbi ar confirma prezenta Duhului Sfant in viata credinciosului.
Pastor Paul Dan
San Diego
Dec 1, 2010
@ elisa/Pastor Paul Dan?
O mare problemă a dvs. este că deduceți prea mult. Nu vă cunosc personal, dar sper să nu vă faceți un obicei de studiu din asta.
Fariseii aveau această problemă: ba cu sabatul și vindecatul, ba cu aurul și altarul, ba cu cămila și țânțarul…
ALUATUL fariseilor este, stimate frate Paul Dan, rezultatul ”frământării” la deducție…
Comentariul dvs. este foarte bine ”frământat”. Aluat pe cinste!
Domnul sa te binecuvinteze frate Cristi,tot timpul apreciez seriozitatea oamenilor ,dar aici fiind de aceeași părere cu dumneavoastră prin faptul că Dumnezeu încă mai lucrează cu darurile Duhului Sfânt nu am decit laude la adresa lui Dumnezeu și a acelor oameni adevărați in slujirea sa.slava lui Dumnezeu Tatăl ,a Domnului Iisus Hristos și a Duhului Sfânt , Amin.