16 noiembrie 2011 
În zilele acestea avem câteva seri de stăruință la Biserica Elim. Nu consider că trebuie să argumentez acest subiect cu cei care nu cred în așa ceva. Pentru cei care argumentează că nu există noțiunea de stăruință pentru botezul și umplerea permanentă cu Duhul Sfânt în Biblie mă mir! Biserica primară stăruia printre altele și în rugăciuni. Duhul Sfânt, spunea Domnul Isus, trebuie cerut cu stăruință în sensul de insistență. Dar, așa cum am spus de la început, de data acesta doresc să mă adresez bisericilor și pastorilor penticostali. Cum este posibil să purtați acest nume și să nu organizați cu anii astfel de întruniri de rugăciune stăruitoare? Știu, a devenit un subiect controversat și acum sunt chiar teologi penticostali care pun sub semnul îndoielii absoluta necesitate a acestei experiențe în viața credinciosului. Știți cum este, dacă se poate și fără, atunci fără… Ce trist!
Este adevărat, nu întotdeauna sunt aceleași rezultate. În anul 2008, Domnul a botezat în biserica noastră aproape 100 de persoane. În alți ani au fost în jur de 20-30, iar în vreo doi ani au fost doar trei, patru. Nu contează! Nu cifrele sunt esențiale. Niciodată nu vom putea măsura harul și binecuvântarea părtășiei în rugăciune. Chiar dacă vreodată nu am avea niciun suflet care să experimenteze în timpul de stăruință botezul cu Duhul Sfânt, nu aceasta definește succesul sau insuccesul orelor petrecute de poporul Domnului în rugăciune. Anul trecut, chiar dacă s-a încheiat perioada de stăruință, un tânăr a primit botezul și vorbirea în limbi rugându-se acasă cu familia lui!
În această seară au venit în jur de 250 de frați și surori, tineri și mai în vârstă. Ne-am bucurat de prezența Domnului! Continuăm în serile următoare.
POPAS PENTRU SUFLET 
Frate Cristian,
Ati fost foarte inspirat cand ati facut si delimitarea, separarea in contextul data al postarii:
„Nu consider că trebuie să argumentez acest subiect cu cei care nu cred în așa ceva. Pentru cei care argumentează că nu există noțiunea de stăruință pentru botezul și umplerea permanentă cu Duhul Sfânt în Biblie mă mir!”
Iar mai apoi ati continuat cu:
„Dar, așa cum am spus de la început, de data acesta doresc să mă adresez bisericilor și pastorilor penticostali. Cum este posibil să purtați acest nume și să nu organizați cu anii astfel de întruniri de rugăciune stăruitoare? Știu, a devenit un subiect controversat…”
Desigur ca elemente de nesiguranta, izvorate din ignoranta sau necunostinta aprofundata, au facut din vechii staruitori, noi indiferenti in ce priveste staruinta !
Mai intai de toate a fi staruitor, inseamna a fi ferm, serios, categoric, perseverent si abia dupa aceea descoperi ce inseamna sa fii staruitor.
Oamenii neseriosi (cu ei insissi si cu Dumnezeu) niciodata nu vor insista in a cere ceva !
In sensul acesta, Domnul Isus, folosind din nou expresii antonime spunea: „Daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri…”( Luca 11:13)
Iata dar ca exceptia confirma regula ! Lipsa de seriozitate (pentru ca prea de multe ori „SUNTEM RAI”, mult prea rai, ne cramponam a nu mai cere nimic…)
Iubitorilor de frumos, cei care sunt adevaratii ESTETI ai bisericilor duhovnicesti, adica cei care infrumuseteaza Biserica Domnului, prin seriozitatea, fermitatea, perseverenta lor „in traire, in purtare, in dragoste” (dupa cum zicea apostolul Pavel) mi-am ingaduit sa pun la indemana bibliografia „cromatica”a etimologiei staruintei, in adevaratul sens al cuvantului, al exprimarii coerente ! Gama completa de utilizari, fac din aceasat expresie, pronind de la abstract spre concret, defasurantu-se intr-un spectru larg al vietii duhovnicesti !
IATA SURSA BIBLIOGRAFICA:
http://dexonline.ro/definitie/st%C4%83ruitor
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui+ suf. -tor.
Sursa: DEX ’98 | Adăugată de Valery | Greșeală de tipar | Permalink
STĂRUITÓR1 adv. Cu stăruință. /a stărui + suf. ~tor
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
STĂRUITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-] /a stărui + suf. ~tor
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
STĂRUITÓR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om stăruitor în acțiunile începute.) 2. adj. v. tenace. 3. adj. v. perseverent. 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, sârguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi stăruitoare.) 5. adv. v. insistent. 6. adj. v. încăpățânat. 7. adj. persistent. 8. adj., adv. v. serios.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
Stăruitor ≠ nestăruitor
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
stăruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. stăruitóri; f. sg. și pl. stăruitoáre
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
Frate Ionescu, o intrebare daca binevoiti sa imi raspundeti, ptr. ce a fost data umplerea/ botezul cu Duhul Sfint?
Nu știi?…
Pai eu cred ca stiu, dar aceasta este intrebarea la care multi din amindoua extremele nu pot raspunde ( corect ).
Asa ca , raspund: eu stiu , dar dumneavoastra stiti? 🙂
Da!
Apostolul Pavel precizeaza fara echivoc in 1 Corinteni 11:7:
„Si fecaruia I SE DA ARATAREA DUHULUI, SPRE FOLOSUL ALTORA !” Este aceeasi expresie folista ca si I Corinteni 13:5 cu privire la dragoste: „nu cauta folosul sau !”
Altfel Duhul Sfant ar fi in contrazicere flagranta cu Sine !
De fapt tot capitolul 12 din 1 Corinteni face referire la Duhul Sfant care este dat numai spre folosul altora. Abia atunci armonia intre madularele trupului poate fi considerata ca fiind perfecta (1 Corinteni 12:12-30) dar si perfectibila (1 Corinteni 12:31 pana la 14: 39. Este exact ceea ce concluziona si apostolul Petru, si el „dupa intelepciunea data lui…” (2 Petru 3:15 b), in 2 Petru 1:5-10, despre care am mai scris deja.
De ce ? Pentru ca trebuie sa luam de fiecare data in considerare cele spuse de Domnul Isus in Ioan 16:12-15:
12. „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.
15. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. ”
A. „El Ma va proslavi” (pe Mine); (si in 1 Cor. 12: 3b);
B. „Va lua din ce este AL MEU; (Ioan 16:15)
c. „Va va descoperi” ( VOUA) (si aici se vede folosul altora);(Ioan 16:13).
D.”Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.”(Ioan 16:12)
Domnul Isus avertiza inca de pe atunci ca unele adevaruri, chiar sub calauzirea Duhului Sfant ( versetul 13) vor fi grele de purtat, de acceptat. De ce ? Pentru ca unii vor cu lacomie darurile Duhului Sfant in deplina umplere, doar pentru ei !
Alright than!
Aciduzzu, intrebarea mea a fost cu referire la botez ca umplere.
Ci voi veți primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și pînă la marginile pămîntului
Botezul cu Duhul Sfint este dat ptr. trimiterea in lucrare, ptr. implinirea „the great commission ” .
Nici decum spre , mintuire, sau pecetluire, sau sfintire.
Multi primesc botezul si nu stiu ce sa faca cu el.
Unii Se duc si cinta (…)
Now that is a dead end street!
Gabi,
Problema mea nu este „pentru ce avem nevoie de Duhul Sfânt ca botez/umplere” ci cu faptul că unii au reușit să facă din aceasta o opțiune. Iar dacă este opțional… nu este deloc!
Completare:
STARUITOR , adica „Tot ce incepe duce la bun sfarsit !” (Psalmul 1: 3c)
Adica are o viata de credinta consecventa, perseverenta, nu numai sporadic, arareori, din cand in cand. Starunta este una din premisele biruintei nu numai in viata de credinta dar si in cea de zi cu zi. Inteleptul Solomon spunea:
„Lenesul isi vârǎ (intinde) mana in blid, si-i vine greu s-o duca iarasi la gura.” (Proverbe 26:15), iar apostolul Petru subliniaza antitetic goliciunea spirituala a lenesului, in contrast cu credinicosul roditor, in 2 Petru 1:5-8,9-10: „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.”
Or, se stie ca insiruirea calitatilor roditoare de la versetul 5-7 nu sunt stereotipii ci , fac parte din ROADELE DUHULUI SFANT din Galateni 5:22-26.
„Despartiti de Mine nu puteti face nimic” spunea Domnul Isua in Ioan 15:5b.
Staruinta in contextul la care dvs. faceti referire mi se pare cu totul altceva decat ceea ce se intampla in bisericile penticostale. Daca si staruirea in invatatura apostolilor ar fi ca si cea dupa Duhul Sfant, am citi Biblia o data pe an cate 3 ore si atat.
Este stăruința personală și stăruința comună. De asemenea, sunt perioade de timp în care o familie se poate îndeletnici mai intens cu postul și rugăciunea. La fel și o biserică.
Rugăciunea şi stăruinţa în rugăciune este ca un „antrenament” spiritual, şi cu oamenii antrenaţi prin Duhul Sfânt se poate face treabă faină în lucrare.
Încă nu am urmărit programele bisericii d-voastră pe internet, dar din comentariile postate reiese că biserica Elim întreţine activităţi de dorit! Domnul să vă însoţească şi mai departe cu Harul Său! (Mi-ar place să mă implic cu familia, şi să văd şi copiii mei crescând într-o astfel de biserică! Dar dacă nu e, atunci nu e…)
Frate Cristian.Am o intrebare.Referitor la staruinta si la botezul cu Duhul Sfant.Care e rolul faptelor bune in acesta lucrare?Poate fi botezat cu Duhul Sfant o persoana care se stie ca nu prea le are cu faptele bune?Spun asta intrucat sunt persoane care pretind ca au fost botezati cu Duhul Sfant insa la capitolul fapte,sunt mult in urma.
Faptele trebuie să fie pe măsură, nu să întristeze pe Duhul Sfânt!
CLARIFICARE
După cum sugerează titlul și este specificat în postare, subiectul este adresat în special bisericilor penticostale.
Nu dezbatem aici la ce folosește botezul cu Duhul Sfânt sau ce înseamnă botez cu Duhul Sfânt la alte denominații.
Întrebarea este cu privire la crezul penticostal rămas undeva în sfera teoriei, cu zeci de procente din membrii bisericilor noastre încă nebotezați de Domnul cu Duhul Sfânt și unii chiar dezinteresați.
Dacă motivul este necredința, la cercetarea Scripturilor; dacă este păcatul și neorânduiala vieții, la pocăință; dacă sunt căderile și falsurile așa zișilor ”prooroci”, demascare și curățire!
Dar nu folosiți aceste motive pentru a marginaliza lucrarea Duhului Sfânt în bisericile penticostale! Ar fi o pagubă imensă!
Frate Cristian,
apreciez si vá incurajez.Poate ajutá o micá specificare.Stáruinta dupá Duhul Sfánt este porunca Domnului.La intrebarea:”La ce ajutá botezul”,cred cá nici Domnul nu ar ráspunde.De ce? Pentru cá aceastá intrebare e legitimá pusá doar dupá ce ai primit”DARUL”.Prima intrebare este:”trebuie sá implinim porunca Domnului de a stárui sau nu?”La asta avem un ráspuns:Da.Ne ascundem cum spuneati si dumneavoastrá dupá esecurile din viata unora,dám exemple negative de credinciosi botezati,…dar e problema noastrá dacá cineva stá in picioare sau nu?Noi santem chemati sá implinim tot .Nu facem noi distinctie intre ce sá implinim din spusele Domnului si ce nu.Si la noi in biserica se face 1-a sau 2-á stáruinte pe an.Doamne ajutá,Doamne dá izbándá.
As avea cateva intrebari pe subiectul acesta, daca se poate.
Va multumesc anticipat pentru raspuns.
1. Cum se face ca unii primesc botezul Duhului Sfant fara sa staruie, iar altii trebuie sa staruie ani de zile? Sunt cazuri de amandoua felurile, si in Scriptura dar si in vremurile noastre.
2. Care este, in intelegerea d-voastra, legatura intre botezul cu Duhul Sfant, si darurile Duhului Sfant? Cu alte cuvinte, sunt daruite darurile Duhului Sfant unui credincios care nu este botezat cu Duhul Sfant?
Cu multumiri.
1. Regula este că nu este o regulă în această privință.
2. Darurile Duhului Sfânt (supranaturale) se primesc în urma plinătății Duhului Sfânt în viața credinciosului.
Poate fi plinatatea Duhului Sfint, daca nu te-ai golit tu de tine(de EU)?
Dar fara ascultare de Dumnezeu?
Nu, nu poate fi.
Multumesc pentru raspunsuri.
Daca se poate la raspunsul al doilea, o intrebare legata.
Este posibil sa fi plin de Duhul Sfant fara sa fi botezat cu Duhul Sfant? Prin urmare, pentru a clarifica intrebarea initiala, este posibil ca cineva sa aiba darurile (supranaturale, cum le numiti d-voastra) Duhului Sfant, fara sa fie botezat cu Duhul Sfant?
Multumesc.
Eu nu cred așa.
Multumesc din nou.
Deci d-voastra credeti ca numai persoanele care sunt botezate cu Duhul Sfant au si darurile Sale. Am inteles bine?
Multumesc.
Pace fratilor! Domnul sa binecuvinteze orice suflet care doreste sa se apropie de Dumnezeu cu o inima sincera. Am si eu o intrebare sau mai bine spus o framantare personala. Stiu ca exista termenul de „staruinta pt botezul cu (in sau de) Duhul Sfant si deasemenea exista termenul de „staruinta pt umplerea (sau reumplerea) cu Duhul sfant”. Conform celor scrise in Faptele Apostolilor putem intelege ca botezul cu Duhul Sfant este sinonim al umplerii cu Duhul Sfant. Totusi, ceea ce nu reusesc sa inteleg (si doresc ca Domnul sa ma lumineze) de ce in multe biserici se organizeaza si servicii de staruinta pt botez cu Duhul Sfant(pt cei care nu au primit inca botezul cu Duhul Sfant) si alte servicii de staruinta pt umplerea cu Duhul Sfant(pt cei care deja au primit botezulñ cu Duhul Sfant). Atunci….care este diferenta intre botez si umplere? Multumesc anticipat pt raspunsuri si Domnul sa ne dea lumina Sa tuturor. Amin!!!
(Ephesians 5:18) “And be not drunk with wine, wherein is excess; but be filled with the Spirit;”
Most of the preaching and teaching we receive on this verse concerns someone’s thoughts about what being “filled with the Spirit” is supposed to mean. If you identify the denominational background of the person speaking, I could probably tell you what their theology teaches on the subject. (For the sake of argument, I would say most who are “non-denominational” often turn out to be a denomination anyway). However, I’ve heard very little on the actual context of the verse as it relates to the meaning. The focus isn’t about mechanics or methods leading to a Spirit-filled life. We find the context and direction in the meaning of “excess.”
Even the messages I’ve heard about the relationship of wine and “excess” are usually about the awful effects of alcohol and avoidance. Unfortunately, this interpretation misses the mark. The word “excess” comes from the Greek word asotia which Thayer defines as “an abandoned, dissolute life.” The issue isn’t the wine. The issue is the activity and the problem as a result of drinking too much wine. In other words, the result of drinking too much is an immoral life. For Christians, immorality is measured against the morality of God. When we are drunk, the very state and the resulting behavior often defy the goodness found in the nature and character of the very God Who indwells us.
Set this against “being filled with the Spirit.” Our decisions are not controlled by wine or any worldly substance. We are acting on behalf and in alignment with the character of God Himself. Instead of surrender to the flesh, we are surrendered to the Spirit. Instead of uncontrolled behavior, we are absolutely controlled by the Spirit of God acting in combination with sound doctrine residing in our soul. Our lifestyle reflects the desire and decisions resulting from this control. We live contrary to the world. The fruit of the Spirit is the tangible manifestation of this lifestyle we live “filled with the Spirit.” It is not relegated to church services and small group meetings. It is not isolated in prayer meetings and preaching conferences. “Filled with the Spirit” is a description of the surrendered life we live in the face of a lost world.
Renewed Thought – Being “filled with the Spirit” will never point out and glorify us. Being “filled with the Spirit” will ultimately bring glory to God alone.
Of course, we also preach total abstinence.
Of course…… 🙂