CETATEA LUI DAVID ATUNCI, APOI ȘI ACUM (JURNAL DE CĂLĂTORIE – 3)

După ce am servit micul dejun, ne-am grăbit să ajungem la un muzeu deosebit de interesant. În vreme ce altele sunt construite, acesta a fost și continuă să fie… dezgropat. Ghidul, un evreu cu cipilică, foarte ortodox, a fost excelent. Mai puțin m-a impresionat cu faptul că toate datele istorice le-a prezentat sub formă de BCE și CE (înainte și în era noastră), aducându-mi aminte încă odată de faptul că l-au respins pe Mesia. Pe de altă parte m-am îndulcit puțin gândindu-mă la faptul că necredința lor a deschis calea pentru noi, neamurile.

Pe lângă multele prezentări deosebit de interesante, una mi-a atras atenția în mod special. Chiar la început, pe când eram sus pe platforma de unde se vedea toată cetatea înconjurată de panorama uimitor de frumoasă a dealurilor din jur, ghidul ne-a vorbit despre două perspective profunde și actuale.

Citându-l mai întâi pe David, ne-a explicat ceea ce l-a inspirat pe poetul-împărat atunci când, foarte aproape de locul unde ne aflam noi, a privit de jur împrejur și a comparat dealurile care înconjoară cetatea dincolo de valea Chedron cu prezența lui Dumnezeu care înconjoară și protejează Ierusalimul și poporul Său.

Patru sute de ani mai târziu, Ezechiel privește din același loc, aceeași panoramă, dar ajunge la o concluzie diferită. Cetatea și dealurile din jur arată pentru profet, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, ca un popor lepădat, împresurat de dușmani, ca într-o oală în care sunt fierți.

Ghidul s-a oprit la atât. S-a lăsat o tăcere asurzitoare… În acel moment, m-am abținut să îl întreb ce vede el acum, privind aceleași imagini ca împăratul David, ca profetul Ezechiel, probabil din același loc. Nu știu ce mi-ar fi răspuns. Un lucru știu. Când poporul lui Dumnezeu a căzut în idolatrie, a căzut primul Templu, urmat de robia babiloneană. Când l-au respins pe Domnul Isus, a căzut al doilea Templu, urmat de diaspora celor două milenii ale… erei noastre (după Hristos!!!). Al treilea Templu va fi desacralizat de anticristul pe care îl vor confunda cu așteptatul Mesia. În timp ce luam masa de prânz într-un restaurant evreesc, l-am întrebat pe chelner (și acesta evreu cu cipilică) care sunt semnele pe care ei le așteaptă pentru a-l identifica pe Mesia. Răspunsul lui a fost că ei îl așteaptă pe cel care le va aduce pacea. M-am înfiorat! În Daniel scrie că exact acesta va fi legământul pe care omul fărădelegii îl va aduce poporului ales.

Cu două mii de ani în urmă, călare pe un măgăruș, Domnul vieții, Împăratul din seminția lui David intra în cetatea de scaun pentru a-i aduce pacea. Le-a spus cu tristețe: ”Pe Mine care vin de la Dumnezeu, în Numele Tatălui, nu mă primiți; va veni unul de la el însuși și pe acela îl veți primi”.

Oare ce înseamnă astăzi frumoasa cetate și dealurile care o înconjoară?

În timp ce am revenit pe platforma de unde plecasem câteva ore mai devreme, am auzit pocnituri ca de petarde și fum de pe dealul din fața noastră. Era o zonă palestiniană, unde se pare că a fost necesară intervenția forțelor de securitate israeliene. Am înțeles că aceste acțiuni sunt destul de frecvente. Mai mult, în interiorul orașului vechi, sunt cartiere de musulmani care ar putea câștiga sume fabuloase dacă și-ar vinde proprietățile. Evreii de-abia așteaptă să le cumpere (uneori cu un cec în alb!). Nu se poate! Palestinienii care s-ar încumeta să-și înstrăineze casele, sunt în pericolul de a dispărea! Dușmanul este și pe dealurile din jur dar și în interiorul cetății. În fiecare zi am trecut de cel puțin cinci ori prin puncte de control ca la aeroporturi.

Chiar acum când scriu aceste rânduri, de la fereastra hotelului văd cupola moscheei de pe muntele Moria (unde a fost Templul) și aud zbârnâind în megafoane chemarea la rugăciune pentru musulmani. Puțin mai aproape se află turla unei biserici imense din care, la întrecere cu vocea pițigăiată și melodia unduită a imamului, clopotele răsună strident. În acest timp, la evrei a început Sabatul…

Să continuăm să ne rugăm pentru pacea (adevărată) a Ierusalimului!