17 noiembrie 2014 
Nu am intrat în iureșul campaniei politice. Oricare dintre demnitarii în funcțiile de conducere ale țării – de dreapta sau de stânga, parlamentari, primari etc. – sunt bineveniți la serviciile divine ale bisericii noastre pentru a asculta predicarea Evangheliei. Asta s-a întâmplat de-a lungul anilor, fără să ținem cont de orientarea sau partidul lor politic. Condițiile au fost ca ei să rămână la întregul program religios, să nu facă afirmații politice și să-și limiteze salutul la câteva secunde, din bancă, nu de la amvon. Regimul celor de aceeași credință cu noi a inclus posibilitatea predicării (dacă au avut chemarea) dar, din nou, fără comentarii politice. Consecvența noastră de-a lungul anilor dovedește că ne pasă de sufletele tuturor românilor, inclusiv politicienii. Că unii – recent, un tabloid politic dezinformat(or) spunea că suntem din Illinois, statul Arizona (?) și că am fi aserviți politic (?) – crează scenarii false, n-au decât. Realitatea este departe de închipuirile lor.
Nu interveneam nici acum, dacă nu eram provocat dincolo de orice limită a îngăduinței. Îngrozitoarea experiență a diasporei la secțiile de votare din străinătate nu a putut fi egalată și chiar depășită decât de monstruoasele comentarii ale unor oameni frustrați de pierderea alegerilor, care sunt nedumeriți… ce caută ”cei de afară” în procesul electoral, încurcându-le socotelile? Indisputabil, românii din străinătate și catastrofala (dez)organizare a alegerilor au stârnit acest fenomen reacționar împotriva stabilimentului. Pe bună dreptate!
Dar, ca să insulți acești oameni că ar fi trădători înstrăinați, că ar fi abandonat țara și s-ar fi descalificat ca români, că nu ar mai merita vreun drept, aceasta este cea mai detestabilă atitudine politică pe care am văzut-o vreodată! Românii din diaspora au fost împinși dincolo de granițele țării de comunismul opresiv, mulți riscându-și viața, de sărăcie și lipsă de oportunități și dezgustul față de hoție și corupție.
De aici, din diaspora românească au curs valuri de ajutoare și investiții pentru cei de acasă! Atunci când am trimis bani pentru construirea de biserici ne-am calificat să fim români! Când au fost inundații și am trimis o delegație de la bisericile din Chicago cu un ajutor de $300,000 ne-am calificat să fim români! Când am vizitat cu zecile și sutele de mii România, contribuind la comerțul țării, atunci am fost români buni! Când, mai ales cei din Europa au adus milioane și milioane, construindu-și case, oferind locuri de muncă, atunci am fost români? Când trebuie să își exercite cel mai elementar drept social – cetățenesc al unei democrații, adică să-și voteze conducătorii, de ce acum nu mai merită să fie români?
Din nou, ca slujitor al Evangheliei, doresc să pot vesti Cuvântul tuturor. Demersul acesta nu este unul politic. Tot respectul pentru toți românii, indiferent de opțiunea lor de vot. Însă, cu atât mai mult milioanele de români din afara granițelor țării merită respect! M-a durut sufletul când am văzut imaginile în care confrații noștri sunt abuzați și împrăștiați umilitor de organele de ordine din țările europene, doar pentru că nu au vrut să renunțe după ore în șir petrecute la cozi, în ploaie și frig, până la ora închiderii secțiilor de votare.
În aceste zile, împreună cu o echipă de misiune din biserica noastră am venit cu ajutoare în România și Republica Moldova. Tocmai am aflat că – după afirmațiile unora – trebuia să stăm afară, că acolo ne-ar fi fost locul! Mulți dintre cei care s-au pronunțat atât de josnic sunt politicieni și jurnaliști instigatori. Ah, ce nerușinare!
POPAS PENTRU SUFLET 
un articol pertinent pentru care vă mulțumim
Despre cine vorbiti?
Căutați și veți găsi foarte repede.
Este evidentă atitudinea lor greșită, defaimatoare, de stingere a duhului facerii de bine. Îl știm pe tatăl minciunii care lucrează și acum în fiii neascultării.
Am constatat, însă, că sunt bloguri și condeieri care merg pe această cale a nemulțumirii față de lucrarea lui Dumnezeu care se face prin oameni, în timp ce ei nu arată niciodată nimic duhovnicesc în „ei” sau din „ei” – nu mărturisesc Cuvântul în nici o împrejurare, nu plâng cu cei ce plâng și nici nu se bucură cu cei ce se bucură – merg în felul lumii nefiind conștienți de ceea ce fac.
Dar cei care nu fac și nu gândesc ca ei, sunt imediat stigmatizați. Pe de altă parte – spre exemplu – nu-și pun de loc problema că Universitatea Emanuel din Oradea este totuși o instituție publică, în care studenții sunt învățați să facă rugăciuni, cereri și mijlociri pentru toți oamenii, dar îndeosebi pentru cei înălțați în dregătorii. Poate ar trebui să ne rugăm mai mult pentru acești „aruncători de noroi” pentru ca Domnul să se îndure de „noi” și să ne deschidă ochii pentru a vedea deslușit.
Presa damboviteana este condusa de moguli, nu e independenta, in special televiziunile iar politicienii sunt aserviti intereselor de partid. Daca 90% din romanii din diaspora nu l-au votat pe candidatul sustinut de ei, diasporenii le-au devenit dusmani. Si aceasta pentru ca cei din afara nu s-au lasat manipulati de ei.