19 noiembrie 2015 
Am fost întrebat de ce am tăcut în toate aceste zile despre atacurile teroriste din Paris. E adevărat, pe de o parte tot ce e asociat cu islamul îmi este dezgustător; pe de altă parte, cel puțin tot atât de multă repulsie îmi provoacă aceste capete goale de disperați care se înghesuie prin discoteci să asculte gălăgiile demonice ale desfrâului și morții! Vă rog, nu le mai ziceți „concerte de muzică”, faceți o mare nedreptate muzicii! Nu am dorit să apar lipsit de compasiune, mai ales că așa de mulți confrați, sensibilizați de durerea tragediei au ales calea nejudecării (înțelegeți cum vreți).Dar, acum, cu situația familiei Bodnariu din Norvegia, cărora li s-au răpit copiii pe motiv de „radicalism creștin”, voi spune (de crezut, credeam mai demult) că invazia islamică din Europa este răspunsul lui Dumnezeu la nebunia lor!
Dacă creștinismul este PREA radical pentru ei, vor vedea ei un radical de să nu-l poată duce! Ar fi mai multe de zis…
POPAS PENTRU SUFLET 
Doug Wilson, (one of the most brilliant minds evangelicals have today ) made this statement :
Islam is a scourge against European Christianity, a barren scourge without images or representations, raised up by God to chastise those branches of Christendom that had lapsed into the veneration of images. God scourges every son He receives (Heb. 12:6Open in Logos Bible Software (if available)), but we really ought to pay attention to the point of the scourging. Islam will be with us as long as Christians are praying to paintings.
gabebogdan curios lucru este ca iconoclasmul a facut foarte multe crime la vremea lui dar unii neo-crestini se fac „ca ploua”, „nici gura nu le miroase, nici usturoi n-au mancat”.
Am o problema cu lipsa de evidenta si concluziile pripite, intr-o societate ipocrita unde toti isi atarna idoli pe pereti/reviste/ecrane si le acorda inchinare prin timpul lor, venerarea si adoratia lor, totusi indraznesc sa-i umileasca pe cei care il cinstesc pe Dumnezeu si stramosii/mentorii printr-o „sarutare sfanta” si enuntarea mentala a numelui Dumnezeului Treimic, cinstind in acelasi timp crucea lui Hristos pe care Ap. Pavel o lauda ca una ce a devenit neputincioasa inaintea puterii lui Dumnezeu si a neprihanirii lui Hristos.
Eu zic sa va uitati mai degraba la societatea iconoclasta si ipocrita vestica unde idolatrii astia crestini sunt o minoritate si sa vedeti acolo uraciunea pustiirii in locul Sfant.
Unde nu exista credinta Bisericile sunt transformate in cafenele si sali de servere, moschei sau abandonate din lipsa unor inimi care sa le incalzeasca cu dragostea lui Hristos.
Fiecare revolutie, fiecare protest este o pedeapsa pentru cei ce au cazut mai inainte din dragoste si s-au complacut in formalism rece/caldicel ascunzand de ochii fratilor pacatele lor cele mai grave.