4 noiembrie 2018 
De acord, parțial, dar nu oricând, pentru oricine și nu oricum!
Domnul a fost și medic pentru bolnavi și pierduți dar a și judecat fapte, atitudini și… oameni.
În ce context și cât de generalizată este zicerea lui Ioan Gură de Aur nu știu și nu contează. Odată preluat și popularizat, citatul a devenit scriptură pentru mulți din aceia care doresc – printre altele – biserică îngăduitoare și iertătoare de oameni.
Da, pentru cei care sunt pierduți și în nevoie de mântuire, pentru cei alunecați în greșeli, bisericile pot fi spitale, policlinici, centre de recuperare și reabilitare. Dar și de reeducare!
În fine, hai să acceptăm clișeul: biserica este spital!
Ce presupune relația pacient-spital?
Mai întâi să te duci la doctor, mă rog, la policlinica de sector! La consultații, analize și expertize.
Doi, să accepți diagnosticul! Dacă doctorul zice că ești bolnav, nu te declari tu sănătos, nici nu contrazici rezultatele analizelor (în cazuri speciale, iei și alte opinii).
Trei, respecți cu strictețe rețeta, tratamentul, oricât de inconveniente și dureroase ar fi injecțiile și oricât de amare ar fi pastilele! Dacă este necesar te duci și pe masa de operație! Mai mult, te conformezi recomandărilor preventive, chiar dacă implică… restricții! Altfel, mori!
Nu mai vorbim de faptul că uneori biserica trebuie ea însăși dusă la spital pentru amputări, cum se întâmplă cu orice crescătură care parazitează și vatămă trupul.
Deci, spital ori tribunal?
Mie îmi sună… și a tribunal!
POPAS PENTRU SUFLET 
A republicat asta pe Ciprian Barsan.