Este de prisos să vă reamintesc faptul că majoritatea lumii creștine se închină astăzi lui Dumnezeu.
Dar, oare se închină?
Și, dacă se închină, se închină lui Dumnezeu?
Atunci când preocuparea noastră de căpătâi este moda, hainele scumpe, bijuteriile, imaginea exterioară, cui ne închinăm?
Atunci când slujbele sunt doar o afișare a talentelor noastre, este aceasta o adevărată ÎNCHINARE?
Când întârziem la serviciile bisericii, aducem o jertfă întreagă și fără cusur?
Când nu aducem dărnicia și zeciuielile la Casa Domnului ci doar niste „contribuții” amărâte, are valoare jertfa, adică, ne costă?
Când timpul de ÎNCHINARE este mai degrabă o șezătoare de vorbă cu cei de lângā noi decât o comunicare cu Domnul și un mesaj din partea Lui, ne închinăm?
Când, la încheierea slujbei, concluziile noastre au de a face cu ceea ce nu ne-a plăcut sau de cine nu ne-a plăcut și nicidecum ce ne-a vorbit Domnul, ne închinăm cu adevărat?
Cuvântul Domnului vorbeste despre adevărata închinare.
Credeți că am putea învăța câte ceva despre aceasta?
O ÎNCHINARE PLACUTĀ DOMNULUI
7 noiembrie 2010 
7 comentarii
About Cristian Ionescu
Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA7 răspunsuri sa “O ÎNCHINARE PLACUTĀ DOMNULUI”
Lasă un răspuns
ELIM – YOUTUBE
Vizitați pagina Bisericii Elim, Chicago
ULTIMA GENERAȚIE
CONVENȚIA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ, SUA ȘI CANADA
Comentarii recente
 | Cristian Bumbar la FROM THE SLAPS TO THE POK… |
 | Gaby la WHAT IS GOING ON |
 | CE SE ÎNTÂMPLĂ?! Nim… la WHAT IS GOING ON |
 | Nick Franciuc la PILDA CELOR ZECE FECIOARE… |
| Nick la PILDA CELOR ZECE FECIOARE… |
 | Mihai Nicolae la CESAȚIONISMUL ÎMPOTRIVA BIBLIE… |
 | Mihail Marinescu la 12 MITURI DESPRE CALVINISM, TO… |
 | Cărţile Ploieştiului la ANDY STANLEY, YOU ARE WRONG,… |
 | A.B la ANDY STANLEY, YOU ARE WRONG,… |
 | Mike M Lozneanu la THE CHURCH AND THE VINDICTIVE… |
Roata popularității
POPAS PENTRU SUFLET 
Respectul faţă de Dumnezeu în Închinare , reverenţa care I se cuvine, pot fi atât de uşor înlocuite de închinători, cu forme, fabricând un Dumnezeu mult mai mic. Un Dumnezeu ceva mai mare decât cei care se închină. El nu mai este Dumnezeul infinit, atotputernic şi sfânt,care vede şi cercetează fiecare inimă. El este doar un tovarăş sau prieten care împărtăşeşte micimea noastră şi savurează cultura noastră de divertisment. El nu mai este de temut; nu mai trebuie să I se acorde reverenţă, respect. Cu un astfel de Dumnezeu, Moise n-ar fi trebuit să se descalţe la rugul aprins, nici apostolul Ioan n-ar fi trebuit să cadă la picioarele Lui ca un mort. Pe acest Dumnezeu nu-L interesează modul în care ne închinăm Lui şi astfel putem face orice în prezenţa Lui. Unde este respectul, reverenţa? Unde este Dumnezeul lui Ilie? Unde este Iehova Vechiului Testament? Unde este puternicul Dumnezeu invocat atât de respectuos în rugăciunile relatate în Noul Testament? În mod ciudat acest Dumnezeu glorios nu este dorit chiar de cei care cred Cuvântul Lui şi caută mântuirea Lui. Reverenţa a devenit ceva dezgustător. Deci: “daţi-ne un Dumnezeu la nivelul nostru” Evrei 12:28-29, provocator pentru noi toţi: “Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie(reverenţă) şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.”Domnul Isus însuşi, când a trăit înaintea noastră o viaţă de neprihănire perfectă, a păstrat cea mai profundă reverenţă pentru Tatăl, Biblia spunându-ne că rugăciunile sale au fost ascultate “din pricina evlaviei”.
Rădăcina tuturor problemelor noastre, ale creştinilor evanghelici de astăzi, este colapsul acestui respect, acestei reverenţe. Promovarea noului stil, greşit, de închinare fără respect şi reverenţă faţă de Creator, nu face altceva decât prezenţa Lui să dispară şi să fie înlocuită. Bucurie, fericire, umplerea cu Duhul Sfânt, prezenţa Lui în închinare, toate acestea vin doar în urma reverenţei, respectului.
Dumnezeu trebuie să fie pentru noi un Dumnezeu mare, înaintea căruia venim cu reverenţă şi supunere. Doar atunci când Îl respectăm cu adevărat vom primi o bucurie autentică din partea Duhului sfânt. Dacă ne displace reverenţa, privind-o ca pe o alternativă sumbră la bucuria creştină, vom produce doar un imitat superficial şi sentimental.
Să nu abandonăm închinarea reverentă!
http://nicuwagner.com/html/lauda_si_inchinare.html
Frate Cristi, vreau să vă cer permisiunea ca ceea ce aţi scris despre Închinare să trec (copiez) pe pagina mea personală, la rubrica „Laudă şi Închinare” .
Mulţumesc, Domnul să vă binecuvinteze!
@ Nicu Wagner
Îmi amintesc cu plăcere de clipele frumoase petrecute în slujire.
Tot materialul de pe acest blog poate fi folosit.
Mulțumesc și multă binecuvântare
Cred ca raspunsul este: da, chiar f mult. Cred ca starea descrisa este aplicabila in general pt noi toti din lumea „libera”. Problema nu e atat ca nu stim, ca… toti stim… dar parca „ceva” lipseste atunci cand vrem sa o praticam. Dea Domnul sa iesim din aceasta stare cumplita!
Grea problema ai ridicat aici ! Am invatat la cursul de Viata crestina ca inchinarea este raspunsul omului la Prezenta Domnului ! Iar ca exemple de inchinare adevarata le avem in Apoc 4 si 5 . In aceste capitole vedem
1. Destinatarii inchinarii
2. Protagonistii inchinarii
3. Motivele inchinarii
4. Afirmatiile inchinatorilor
5. Modalitatile inchinarii
Cei care vin la inchinare si constientizeaza Prezenta Domnului prin Duhul Sfant vor evita sa faca parte din descrierea atat de clara si reala prezentata in post !
Inchinarea adevarata nu tine de loc, spatiu, timp si nici macar de pozitia in care te afli. Inchinarea adevarata si pretinsa de Cristos inseamna intimitate, relatie, partasie. E greu de crezut ca o persoana care nu are relatie, partasie si intimitate cu Tata, sa I se poata inchina efectiv, numa daca nu o face ca atenieni, in necunostinta, de frica, sau ca ritual. O persoana care are insa o relatie, partasie si intimitate cu Tata e de necrezut ca nu cunoaste profunzimea, deliciul si bucuria adevaratei inchinari. Realitatea e ca adevarata inchinare porneste de la aceste trei aspecte – relatie, partasie, intimitate, iar astea se castiga pe campul de batalie numit „odaita”. Imi vine greu sa cred ca poti patrunde in minunata lume a lui Dumnezeu daca iti displace „odaita”. Regretul mare este ca pe „traseu” intalnim foarte multi „agitatori”, dar care au ZERO ore in „odaita”, dar ei dau lectii de inchinare. Fratilor, inchinare nu inseamna perfectiune in cantare, recitare, predicare, ci un mod de viata. O traire zilnica alaturi de ALESUL inimii.
Referitor la inchinarea adevarata, Cristos da un raspuns clar si profund in discutia cu samariteanca – „… in DUH si ADEVAR”. Remixat, mesajul ar suna astfel: „femeie, vezi-ti de treaba, inchinarea adevarata are loc in DUH, in tine, in persoana ta, ala e LOCUL adevaratei inchinari, interiorul tau, iar cat despre FORMA, fara discutie ca adevarata inchinare nu inghite fatarnici, mincinosi…., ci FORMA in care ne inchinam este in ADEVAR. Locul inchinarii e duhul, iar forma e adevarul, femeie.” Cand ma gandesc la aceste doua cuvinte „DUH si ADEVAR” si privesc la inchinarea noastra am impresia ca suntem la sute de ani distanta de asteptarea pe care o are Cristos de la noi, in domeniul inchinarii. Fie ca focul trezirii lui Dumnezeu sa mistuie rugina de pe inimile noastre, iar noi sa gustam din frumusetea relatiei, partasiei si intimitatii cu Tata intr-o inchinare in DUH si ADEVAR. Cu drag, Cleopa.
@ Cleopa
Da! Corect și complet!
Subiectul ajunge in discutie mereu si cu mari puteri filozofice !De ce ?Fiinca mereu se discuta de inchinare si de chind persoana umana a cazut in pacat ;Ce se intimpla?S-a ajuns sa se inteleaga ;Ce este de fapt Inchinarea?In ce consta ?Si normal ce fel de inchinare este aprobata de Domnul Isus Hristos?Si de ce ajunge domnul Isus Hristos sa fie implicat in viata noastra?Cleopa in comentariul ei sincer expune citeva reguli pe care domnul ISUS HRISTOS LE EXPLICA;”Referitor la inchinarea adevarata, Cristos da un raspuns clar si profund in discutia cu samariteanca – “… in DUH si ADEVAR”. Remixat, mesajul ar suna astfel: “femeie, vezi-ti de treaba, inchinarea adevarata are loc in DUH, in tine, in persoana ta, ala e LOCUL adevaratei inchinari, interiorul tau, iar cat despre FORMA, fara discutie ca adevarata inchinare nu inghite fatarnici, mincinosi…., ci FORMA in care ne inchinam este in ADEVAR. Locul inchinarii e duhul, iar forma e adevarul, femeie.” Si totusi ce vedem ca se intimpla?Se doreste sa se respecte cerinta?
1.Prima cerinta a puterii DUHULUI SFINT
2.Se doreste sa se expuna si sa se traiasca ;ADEVARUL?
Daca da, atunci nu apar semne de intrebare si nici nu se intilnesc semne de indoiala!Dar chind aceste calitati sint evitate si in viata prin vorbire ,traire si predicare inlocuite cu puterea firii stim la ce se ajunge?Este trist ca inca se intilnesc cazuri si pentru ca aceste cazuri sa fie inlaturate sa nu uitam de mesajul din faptele apostolilor 20 cu 28 la 32.Un mesaj ce detine o mare realitate si cei in competenta sa nu uite sa stie cum sa pazesca Biserica de astfel de persoane,care inca nu ishi recunosc greshala si pacatul si inca profita de multe misiuni de evanghelizare si implicatii spirituale doar pentru un scop egoist ,firesc si benefic puterii firesti si al afacerii!!Mesajul din faptele apostolilor ,ne previne de mult timp si multi cred ca si a pierdut valoarea,insa se vede ca el de acum are o mai mare valoare si necesita o atentie si mai mare!!Fiinca astfel se pastreza Biserica curata si unita!Iar membrii sinceri si tari in credinta ,pentru faptele demne de pocainta nu ajung sa cada in suferinta tocmai pentru o facere de bine si o fapta crestineasca!