PREOCUPĂRI… PASTORALE

Recent, Barna Group a publicat un studiu cu privire la preocupările pastorilor în îmbunătățirea activității și, în general, a stării bisericilor pe care le păstoresc. Din motive lesne de înțeles, am studiat cu atenție… studiul și am tras următoarele concluzii:

Funcție de numărul de membri, bisericile mici (sub 100) sunt mai degrabă orientate spre supraviețuire, fără a pune accentul pe un program bine conturat de creștere și aplicare a unei viziuni concrete. Bisericile medii sunt preocupate de investiții în diferite departamente (copii, tineri) și echipament tehnologic. Bisericile mari (peste 250) sunt interesate în angajarea unor firme de specialitate care să le ajute în strângerea eficientă de fonduri pentru menținerea și extinderea programelor existente.

În ce privește vârsta păstorului, mi s-a părut interesant că pe măsură ce îmbătrânește este din ce în ce mai preocupat de starea spirituală și metode de a motiva comunitatea spre o creștere din acest punct de vedere.

Câteva aspecte de interes în majoritatea bisericilor protestante:

  • Îmbunătățirea imaginii bisericii în comunitate (admițând implicit că bisericile nu se mai bucură de încrederea de altă dată a populației);
  • Problemele financiare din ultimii ani au avut un impact negativ asupra bisericilor, impunând un mod mai eficient de bugetare și sistem de colectare a contribuțiilor;
  • Interes sporit pentru activitatea pe departamente de lucru (copii, tineret…).

Ceea ce mi se pare interesant este o lipsă de urgență în atitudinea față de starea spirituală a bisericilor. Datorită procesului accelerat de liberalizare a comunităților noastre, în ultimii ani se observă tot mai mult folosirea unor criterii diferite de evaluare a spiritualității. Atmosfera exuberantă de concert a serviciilor din multe biserici, implicarea membrilor în tot felul de activități bisericești și parabisericești (socio-comunitare), alinierea în spatele unor doctrine diluate, toate acestea au contribuit la un mod superficial de analiză spirituală a comunității.

Deși aspectele administrative sunt importante în viața bisericii locale, ele ar trebui să graviteze în jurul nevoilor duhovnicești ale comunității. Scopul infrastructurii nu este de a exista în sine ci să faciliteze desfășurarea neîntreruptă și la potențial maxim a serviciilor spirituale. Orice prioritate de ordin organizatoric și/sau administrativ trebuie să se justifice prin îmbunătățirea unor aspecte spirituale ale vieții bisericii.

De multe ori, toate aceste țesături sunt greu de clasificat și se interpătrund indivizibil, adică depind unele de altele. Vârsta unui păstor îl va îndrepta fie spre acele lucruri care țin de buna rânduială, dotare și eficientizare a structurilor bisericești (sub 45 de ani), fie spre activități care scot în evidență aspectele bazice, fundamentale, ale vieții spirituale (peste 45 de ani). Sigur că sunteți curioși să știți pe unde mă situez eu în acest grafic 🙂 … Pe undeva la mijloc.

O mare problemă este că bisericile sunt împărțite în aceleași categorii de vederi. Aceste orientări pot deveni subiecte de conflict care în loc să echilibreze prioritățile bisericii, mai degrabă o destabilizează.

Nu este ușor să navighezi printre stânci… ascunse! Citiți articolul AICI.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

7 răspunsuri sa “PREOCUPĂRI… PASTORALE”

  1. Daca Barna Group ar fi intrebat congregatia si nu pastorii altul ar fi fost rezultatul.

    Daca Barna Group ar fi intrebat romanii ar fi fost alt rezultat.

    Daca Barna Group ar fi intrebat prin Africa sau China ar fi fost alt rezultat.

    Ce vreau sa spun prin aceste lucruri?

    Cand diferite categorii de oamenii au la aceleasi intrebari diferite raspunsuri atunci adevarul raportului este subiectiv. Si nici nu vreau sa cred ca va imaginati ca numai raspunsul pastorilor ar fi corect si ceilalti doar ar avea …opinii.

    Revenind la acest raport, opinia mea este ca pana la urma mai castigati sunt cei din bisericile mici ( orientati spre „supravietuire”; doar Isus ne-a lasat ca oile in mijlocul lupilor, si aceasta nu este supravietuire?) decat cei care…… ( „Large churches (251-plus attenders) were more likely than average to want to measure demographics, revamp financial processes, and work with fundraising consultants.”)……..sunt orientati numai spre mai ……mult (oameni si bani; biblic, unul din cele mai mari pacate ale evreilor a fost numaratoarea poporului iar in privinta proiectelor financiare, tot biblic Isus spune clar ce sa …nu luam cu noi cand plecam la evanghelizare).

    Ca si concluzie finala ( nu ca opinie) Barna Group face numai rau societatii crestine prin astfel de rapoarte in loc sa indemne lumea la adevarata….asteptare a Domnului.

    P.S. Tocmai am terminat de tradus o carte despre cum ar trebui sa fie „Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”. Cu ingaduinta dumitale, adaug link-ul unde pot fi citite fragmente din carte inainte de publicare. Cartea trateaza adevaratele lupte spirituale si provocari ale slujitorilor adevarati, mult in contradictie cu societatea de astazi, inclusiv cu….Barna Group.

    http://cornelilioi.wordpress.com/2012/03/09/libertatea-sub-asediu/

    • Ba eu cred că aceste sondaje sunt foarte bune – fie ele și subiective – deoarece ne ajută să vedem cum gândim.
      Nu sunt împotriva lucrurilor menționate în acest studiu. Preocupările pastorilor sunt și trebuie să fie diverse, țintind îmbunătățirea lucrării din biserică pe toate planurile. Dar trebuie să existe o ordine a priorităților căreia – recunoaștem – nu întotdeauna îi găsim echilibrul.

  2. Nici nu e de mirare ca Reuters scria astăzi ca bisericile dau faliment in număr record.
    Nici un cuvint despre … eventual… Predicarea Evangheliei…. Studiul biblic… Rugaciunea….
    investiții in echipament audio video…. Ha ha ha
    Credeam ca numai noi avem boala aia

    http://www.reuters.com/article/2012/03/09/us-usa-housing-churches-idUSBRE82803120120309

  3. Un alt adevar este si faptul ca vrand nevrand in mediile sociale suntem nevoiti sa acceptam o multitudine de schimbari la nivelul convietuirii in societate.Ma refer aici la felul in care comunicarea,informatia,chiar si unele realizari profesionale sunt facilitate de(printr-o) serie de tehnologii extrem de avasante si accesibile in acelasi timp.Acestea au devenit atat de uzuale incat incetul cu incetul aportul efectiv fizic si intelectual al individului la realiarea unor obiective se diminueaza.Culmea, perceptia colectiva este ca acum cu aceste tehnologii realizam mai multe lucrui,unele chiar in timp record si binenteles uitam ca de fapt diluam de multe ori esenta si consistenta lucrurilor.Haideti sa ne gandim numai la faptul ca pentru a te informa in legatura cu o directie in trafic apelazi la GPS;vrem o informatie urgenta este suficient sa GOOGlE(si cand te gandesti ca in urma cu cativa ani trebuia sa suni pe cineva,ori sa cauti o carte sa te informezi,etc).Revenind la subiectul nostru nu cred ca gresesc cand afirm ca(cu) acest aspect al tehnologizarii si modernizarii societatii care iti ofera totul pe tava ne-am obisnuit si in biserici.M-am intrebat odata daca nu ar fii sonorizare care implica microfoane, posibilitatea de-a implifica sunetul,sau fara de avea la indemana acest proces de tehnica electronica,computerizata(internetul),afisarea cuvintelor din Biblie pe un
    SCREEN,etc.,ce ne-am face?Mi-e dor de timpul de alatadata cand un obiectiv atins de cineva era rezultatul unei munci depuse treptat fara diluare tehnologica(cantatul era cantat si nu improvizat cu o multime de instrumente virtuale,predicarea se desfasura de multe ori in intervale de timp de o ora,chiar de multe ori se depasea timpul stabilit pentru programul respectiv pentru ca aveam timp sa ascultam,exista o pasiune de a veni peste saptamana la la Biserica pentru repetitii,rugaciune,intalnirii pe varste,plecari in misiune si vizte intre biserici,etc.)Chiar daca paranteza a fost cam lunga vreau sa va spun ca nu am decat 30 de ani si am aceste amintiri,inseamna ca si generatia mea este responsabila la fel ca si cei mai in varsta de de aceasta relitate cu care ne confruntam.Sunt constient ca am fost si eu unul din promotorii introducerii acestor lucruri ca doar nu trebuie sa fiu si eu la zi cu toate.In concluzie ma intreb ce e de facut?
    .

    • Daniel, nu te intrista. Sa te gindesti ca eu am fost „nevoit” sa ascult o marturisire cum i-a vorbit Dumnezeu unui frate sa-si arunce televizorul pe geam….si locuia la nustiu ce etaj intr-un bloc din Chicago sau Detroit.
      Daca tu mai poti accepta ca sunt crestini care cred ca satana locuieste in „tehnologie” atunci as dori sa ma crezi ca eu inca ma poticnesc in asemenea moduri de a gindi viata pe pamint.
      Toate imi sunt ingaduite ,dar nu toate imi sunt de folos. Dar si cele care imi sunt de folos, apoi sa te tii frate.Fii binecuvintat.

  4. De multe ori noi, românii avem tendința de a vedea lucrurile prin niște dioptrii foarte interesante, si dacă ceea ce (ne inchipuim noi că vedem) nu este după tiparul care l-am învățat de la noi, cultura română evanghelică… nu are greutate… Dacă e să învățăm de la americani, avem multe de învățat, dar de multe ori orgoliile, tradițiile noastre ne țin orbiți și legați doar de ce NOI credem că e bun pentru mântuire (in cazul nostru). Sunt exemple de multe biserici americane care au succes nu pentru că sunt prea libertini ci pentru că au ajuns la înțelegerea că în Cristos fiind liberi inseamnă că știm să alegem ce e bun și folositor pentru noi în fiecare zi pentru a avea o conștiință curată că-L slujim pe Dumnezeu. Suntem perfecți, sunt americanii perfecți? Nicidecum! Dar modelul românesc este foarte rigid, se pune accent pe exterior și multe altele pe care le știm cu toții. E modelul american bun? Spuneți-mi câți misionari trimit americanii în întreaga lume, câte biserici mici, de cartier, se formează cu ajutorul bisericilor mari, după ce, în prealabil biserica mare sponzorizeaza creșterea bisericilor mici, s.am.d?! La noi, românii, când pleacă cineva din biserică, ori deschide o altă biserică, un vuiet mare printre toți românii se aude ” Iar s-a rupt o biserică?”… Nu acesta este scopul nostru aici în America, de a ne implica pentru largirea împărăției lui Cristos? Ori trebuie să ne construim clădirile noastre, să ne izolăm între betoanele noastre, să ne cântăm cântările noastre – de multe ori și alea americane, cu negative – ca apoi ieșind afară din bisericile noastre să ne păzim, Doamne ferește, să nu cumva să intrăm in contact cu – lumea- ce e in bisericle americane, zicem noi… (…)

  5. parerea mea este ca depindem ”prea la sange” de tehnologia moderna in Biserica Domnului…. ”functionam” la fel de bine, daca nu mai responsabili in toate privintele. (…..)Ma intreb: oare, n-o sa ”mearga” cantarea daca nu avem Tech-ul cel mai performant?? (asta nu inseamna ca sunt impotriva), dar se lasa pe blog fel de fel de pareri ”fitoase” de parca in Biserica Domnului ar trebui sa fie theater & cinema 3D… ??
    Psalmul 84 cateva versete: Cat de placute sunt locasurile Tale, Doamne al ostirilor!Sufletul meu suspina si tanjeste de dor dupa curtile Domnului, inima si carnea mea striga catre Dumnezeul cel viu!
    Versetul 3 , Pana si pasarea isi gaseste o casa acolo si randunica un cuib unde isi pune puii…
    Fratii mei, de atata tehnologie,efecte,negative muzicale se intorc acasa fratii cu dureri de cap, nu mai vorbim de versetu 3 din Psalmul 84. Sa imi fie cu iertare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: