ÎN FOND ȘI LA URMA URMEI (3)

Frica de oameni


Fapte 4:19 „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu.”

De când eram mic, mama m-a învățat să fug de oameni: de bețivi, de bătăuși, de stricați, de nebuni (în sensul literal), de …oameni! Îmi amintesc de ziua de vară însorită, dimineața de tot (în vacanțe, mama mă dădea afară din casă pe la 7, ca să ”prind” razele ultraviolete – de atunci nu îmi place numele Violeta, deși pare un nume frumos), când, singur în fața blocului, am văzut un …om, îmbrăcat în salopete, cu o legătură de lemne în spate, venind pe alee. Mi s-a părut foarte fioros. Cum nu aveam decât vreo 6-7 anișori, ăla mi s-a părut cât un gigant și, cu un chiot strident, am luat-o la fugă în scara blocului, de unde n-am mai ieșit în ziua aceea.

În timpul școlii elementare, am fost mereu al doilea sau al treilea la toate cele (învățătură, sport) adică în categoria ălora de nu-i ține nimeni minte!

Mai târziu, în timpul liceului, fiind eu mai retras, m-am împrietenit cu toți ”timizii”, de nu mai trăia nimeni de gașca noastră. În cercul acela, eram tartor (ca chiorul în țara orbilor) și am început să fiu mai curajos.

Pe la 18 ani am cunoscut-o pe fata cu care aveam să mă căsătoresc și, neavând îndrăzneala să o întreb direct, am rugat-o pe sora ei să îi spună. Singurul motiv pentru care a zis da e că și ea, timidă rău de tot, a preferat să afle indirect de sentimentele mele. Și iar am ajuns ”șef” într-o lume de rușinoși. Da’ acu de când am casa plină de fete, îmi vine rându’ mai rar, că nu le tace gura toată ziua.

Când am fost ordinat în slujbă, m-a binecuvântat Dumnezeu cu o bisericuță de oameni liniștiți, buni de pus pe rană, care atunci când mă mustrau, aveau grijă mai întâi să nu pricep nimic, de credeam că îmi fac complimente. Pe când am intrat în lumea reală a intrigilor, a culiselor, a ”șmecheriilor”, eram imun. Nu-mi mai era frică de oameni. Și totuși, câteodată, îmi amintesc de coșmarul din dimineața cu ultravioletele, mai ales când se uită câte unul fioros la mine. Și atunci dau să țip, da’ nu se cade la aproape 50 de anișori. Însă de fugit, fug! Acasă.

Mai în glumă, mai degrabă serios, acum nu mai am frică de oameni. Nu toți sunt răi, criminali și …”nebuni”. Și, pe unde merg eu, aproape deloc. Dar nu despre frica asta e vorba. Este vorba de frica de a-ți pierde serviciul, de a fi bătut în mod bestial, de a-ți pierde libertatea și chiar viața! Și cine ar fi în stare de așa ceva? OAMENII!

Marcu 13:9 ”Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie.”

Cine și cui? Oamenii și oamenilor. Aici nu mai este vorba de lucruri copilărești. E de-adevăratelea! Domnul Isus Christos nu a vopsit nimănui cai verzi pe pereți! A spus tot adevărul! Și când ne dă speranța binecuvântărilor, adaugă ”împreună cu prigoniri”. În acest context, întreabă-te, îți este frică de oameni?

Îți vor cere să taci. Vei tăcea? Îți vor cere să vorbești. Vei vorbi? Îți vor cere să semnezi. Vei semna? Îți vor cere să scrii. Vei scrie? Mulți au făcut-o. Ce vei face tu?

Astăzi nimeni nu îți cere să-i vinzi pe frați. Dar îi vei vinde! Pentru că astăzi, de frica oamenilor, nu spui nimic despre Christos și credința ta. Pentru ca să nu pierzi nimic.

Îți este frică de oameni?

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

9 răspunsuri sa “ÎN FOND ȘI LA URMA URMEI (3)”

  1. Bărbaţii care refuzau să lupte erau numiţi fricoşi. Azi se numesc burlaci.
    Dincolo de glumă, este adevărul că fără o călire în luptă nu dobândim curajul victoriei. Dumnezeu ne dă circumstanţe potrivite formării noastre pentru războaiele care urmează. Privind cu toţii în urmă, vedem cum Domnul ne-a pus în situaţii deosebite, alături de oameni speciali, pentru a ne forma pentru cele ce vor urma. Cred că David avea o îndelungată experienţă de tras cu praştia înainte ca Dumnezeu să-i scoată filisteanul în cale. Tot Domnul este cel ce nă dă şi curajul luptei. Dacă El este de partea noastră, ce ne-ar putea face nişte oameni? Cine poate sta împotriva Lui?

  2. Mie in copilarie mi-a fost frica de popa ortodox ca ne taie limba 🙂 , eu fiind crescut la pocaiti ! Azi am putina teama de nebunia omului , nu de om ! ,, Mai bine sa intalnesti o ursoaica jefuita de puii ei decat un nebun in timpul nebuniei lui ” Prov 17.12
    Ps :
    Azi ai multa galagie-n casa
    Iar tu trebuie sa te bucuri
    Ca -n curand toate te lasa
    Si-ti va fi dor de aste vremuri!

    • E adevărat!
      Mă mir cum de-au crescut așa de repede!
      Pe de altă parte, săracele, nu fac ele atâta gălăgie pe cât ”exagerez” eu.

      P.S. Scuze, a trebuit să adaug ultima frază ca să mănânc supa caldă! Au!… Nu serios, am făcut-o de bunăvoie…

      • Frate Ionescu, apreciez onestitatea dumnevoastra, imi place ca nu v-ati pierdut simtul umorului (nu cred ca se poate cu atatea fete in casa).

        Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al curajului. Ca sa crezi in Dumnezeu iti trebuie curaj.

        Amintesc doar leprosii de la poarta Samariei.

        Interesanta ideea de a vinde oameni prin tacerea vinovata atunci cand ii vorba de evanghelie si nu numai. Ii vindem fara cuvinte! Cui? Diavolului!

        Legat de ce spuneati la inceput, vreau sa fac o diferenta intre frica si sfiala. Prea multora le lipseste adevarata sfiala (a se citi respect si buna crestere), acea atitudine: nu fac pentru ca nu se cade sa fac asa ceva.

        Tema ii foarte interesanta si complexa. Amintesc atitudinea unora care sunt membrii in comitet, atunci cand sunt de facut decizii importante, tac ca pestele! INSA dupa ce ies pe usa, nu le mai tace gura de cate puteau zice si face. Aceeasi treaba la adunarea generala. Nu il vezi pe unul din trupa cu pricina sa-si sustina punctul de vedere. Daca in biserica ii asa, ce sa mai zic cand ii vorba de public.

        Mare adevar: nu toti sunt pentru a transmite in public un mesaj, dar nu ar trebui sa fie nici pentru cuvinte goale aruncate dupa lupta, ca musca la arat.

        Apreciez intrebarile puse, sunt multe de spus.

  3. Iata un articol ce aduce mari provocari!De ce?Fiinca azi frica oamenilor de a spune ADEVARUL este din ce in ce mai mare si vedem ca dealungul secolelor aceasta teama a crescut pe zi ce trece datorita puterii pacatului!Acest subiect este provocativ fiinca in el se coteaza;”Fapte 4:19 „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu.”Si daca doresti sa ai curajul sa asculti de Dumnezeu ai mult ca de oameni stiti ce se intimla?Ti se spune;Nu te da prea sfint!!!Nu incerca sa spui ADEVARUL!!!!Ar fi bine ca sa taci si sa lasi pe cei cu putere si calificare teologica sa vorbeasca!!Uitindu-se de multi ca puterea DUHULUI SFINT pentru cunoasterea ADEVARULUI SI CUVINTULUI EXPUS IN SFINTELE SCIPTURI este peste toti care cugeta la Legea Divina si ishi gasesc zi si noapte placerea in Ea!Curajul azi daca se expune in puterea Adevarului prin personalitatea ta sincera si fara anonimat stiti la ce se ajunge?Pentru multi greu de inchipuit si de crezut,dar pentru cei care o fac ei stiu ce se intimpla si cum sint priviti!Chiar domnul Isus Hristos pentru ca a venit sa faca voia Tatalui si sa spuna ADEVARUL ce a patit?Si l-a ce s-a ajuns?Sa nu credem ca azi este mai diferit!!!Si de la vorbe ,scrieri si pretentii ,daca intradevar zicem ca sintem calauziti de puterea DUHULUI SFINT sa trecem la fapte ,fiinca exemplul domnului Isus ,a ucenicilor la acest lucru ne indeamna.Si noi ca adevarati crestini ar trebui sa facem la fel si sa traim la fel fiinca frica zamisleste minciuna,minciuna da nastere pacatului si in apocalipsa despre mincinosi , fricosi …..ce este scris?

  4. Frica de oameni aduce un lat, ne spune in Proverbe…Mi-a fost intodeauna rusine sa imi fie frica de cineva sau ceva nu doar in fata altora ci si mie insumi… dar adesea mi-a fost… ma aratam ca n-am nici o frica, dar adesea inauntru eram ingrozit. Adesea intram in „razboaie” doar pt ca simteam frica si nu o suportam… pot spune ca pt mine crestinismul a insemnat o instantanee rupere de frica printre multe altele. Frumos articol.

  5. Primi crestini vedeau osanda iadului in orice greseala. Un sfat pentru azi: „Fie-va
    groaza de rau si lipiti-va tare de bine.”

  6. Frate Galis, da-ne niste exemple de lipire din viata dumitale !.A fi supus legilor comunistilor ,era tot o lipire de „bine” ??!! . Uite un alt exemplu up to date : in Portland ,multi se lipesc tare de Comandor,sperand ca o sa le fi si mai bine !!!.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: