2 decembrie 2011 
România este în fața unor mari alegeri de ordin politic, economic și, mai ales, spiritual. Am auzit în aceste zile despre valorile neamului nostru cât și despre handicapurile noastre stereotipice. Mai mult sau mai puțin subiectiv. Eu mă voi limita în pătrățica mea și voi spune câteva lucruri referitoare la deciziile de ordin moral-spiritual ale… penticostalilor români.
Pe fondul relaxării culturale, relansării politice și revirimentului spiritului materialist al ultimelor două decenii, penticostalii și alții au fost incluși ca parte din acest proces. Cu alte cuvinte… ne-am ajuns! Am avut capacitatea și libertatea de a construi locașuri de cult impresionante, am închiriat săli de spectacol, stadioane și spații în aer liber pentru întruniri evanghelistice, am acreditat instituții superioare de învățământ și ne-am implicat în proiecte sociale. Bisericile cu viziune sunt acelea care își extind brațele dincolo de perimetrul strict al identității lor. Din acest punct de vedere, penticostalii și toți evanghelicii pot avea o contribuție majoră în spirit de unitate națională pentru eradicarea corupției, sărăciei și imoralității, adică plăgile pe care le detestă toți dar împotriva cărora nimeni nu mișcă.
Până aici nimic nu pare a fi rău. Și totuși, se întrezărește un pericol major pentru mișcarea evanghelică și, în speță, cea penticostală: obsesia relevanței! Ideea de a aparține, de a participa și de a deveni un factor de influență aduce cu sine unele contraindicații cu privire la riscuri pe care nu ni le putem permite. Spectrul extrem de fracturat și brutal al politicii românești nu este un cadru potrivit pentru credincioșii născuți din nou. Dependența financiară de stat poate deveni chiar mai nocivă decât în cazul compromisurilor făcute de înaintașii noștri în vremea comunismului pentru câteva avantaje personale și dreptul de a supraviețui. Deși sunt un adept al implicării sociale a credincioșilor (sunt mulți oameni nenorociți în România care au nevoie de ajutor) o exagerare în acest domeniu va fi interpretată ca fiind un instrument al prozelitismului evanghelic. Chemarea noastră este să propovăduim Evanghelia așa cum este scrisă, ca unică șansă pentru viitorul României! Criza spirituală a lumii este sursa tuturor celorlalte crize globale. Amestecarea în exces a acestei chemări cu oportunitățile de relevanță socială poate duce de fapt la discreditarea noastră ca purtători ai unui mesaj providențial. Unitatea trebuie să aibă limite!
Ecumenismul joacă un rol determinant în încercarea de diluare a mesajului evanghelic și – ce ironie! – a relevanței noastre în societate. Biserica tradițională a falimentat spiritual în vremea comunismului și a falimentat din ’89 încoace deoarece mesajul ei moral a fost contrazis de duplicitatea pe care a tolerat-o dacă nu cumva a și practicat-o. Mișcarea de reformă a ostașilor a avut ca scop suprapunerea dogmelor morale din spațiul eclesial în cel social. Au fost marginalizați și persecutați cu brutalitate. Pentru noi, care nu suntem un cult majoritar, pericolul nu este să fim marginalizați și persecutați ci acela de a fi integrați și asimilați.
Dacă privim la acțiunile de ecumenism tendențios ale unor personalități ale penticostalismului românesc și chiar atitudinea unor pastori și lideri care sunt (sau nu de acord) în… vacanțe (de la vacant) de opinie, trebuie să recunoaștem că ne aflăm, literalmente, la… (răs)cruce de drumuri. Generația tânără nu este avangarda acestei aripi liberale a penticostalismului românesc ci carnea ei de tun! Tradițiile și obiceiurile (bune) nu sunt bariere în calea progresului ci frâne împotriva acestui iureș sălbatic al relevanței cu orice preț! De aceea (spun ei) trebuie etichetate ca prejudecăți și demolate! Deturnarea unor demersuri, altfel merituoase, care izbesc în corupție și colaboraționism este o altă strategie de infiltrare folosită în acest conflict subversiv. Această lopătare de zor a tradițiilor și obiceiurilor înlocuite cu alte tradiții și obiceiuri nu scoate la suprafață decât un efort inutil la care sunt căzniți credincioșii cu un scop pe care nu-l vor descoperi decât mai târziu.
Nu mă erijez în prooroc, nu sunt! Dar, dacă am învățat ceva din istoria mai mult sau mai puțin recentă, produsul finit al acestei reforme este catastrofal!
POPAS PENTRU SUFLET 
Frate Ionescu,
fiti sigur ca exista o reala grija pentru sufletele celor tineri si se investeste in ei (studii biblice, seri de rugaciune, consiliere…) chiar din partea celor pe care ii numiti „avangarda aripei liberale”. Daca semnele zilelor din urma se vor amplifica in bisericile evanghelice nu e datorita faptului ca le lipsesc elementele traditionalismului penticostal romanesc. A carei tari este steagul din poza? Conservatorii sunt mai atenti la detalii formale 🙂
Da, și fariseii făceau înconjorul pământului pentru un ucenic să facă din el un fiu al gheenei…
Noii farisei!
Frate pastor Ionescu
Nu inteleg de unde fatalismul acesta exagerat?!… Poporul Israel si-a plâns generația tânără și Dumnezeu le-a spus că El o să se îngrijească de ei. De ce generația tânără de azi, din România, ar fi carnea de tun pentru liberalismul penticostal? Oricine cred că știe că de obicei generația tânără suferă intr-un fel sau altul de nonconformism. Dar de aici și până a-i face „carne de tun” mai e cale lungă… Dacă-mi permiteți, eu sunt de altă părere. Nu cu mulți ani în urmă am avut prilejul să poposesc in vestul țării și am fost foarte plăcut surprins de entuziasmul și credința practică a multor tineri de a se implica, de a ieși dintre zidurile bisericilor de unde se închinau în diferite acțiuni ori lucrări foarte lăudabile. Exemplele ar fi implicarea tinerilor crestini pe timp de vacanță de vară într-un orfelinat ori prin vizite la spitale. Nu mai vorbesc de tabere creștine penticostale unde erau acceptați și tineri din familii ne-penticostale, cu salarii mici, și de unde mulți din acești tineri plecau transformați. Alt motiv de bucurie am avut când am văzut că din necesitatea unor cartiere dintr-un oraș mai mare unde nu existau biserici, cel puțin penticostale, cu acordul bisericii și a păstorului unei biserici mai mari de 200-300 de persoane, un grup de 10-20-30 de persoane se desprindeau de biserica-mamă și deschideau un mic locaș unde se puteau inchina în acel cartier mărginaș pentru a putea fi relevanți în acel cartier. Dumnezeu lucrează prin oameni care se lasă trimiși de El unde e nevoie, neglijând confortul și locul căldicel ce-l avuseseră în biserica-mamă. Eu cred că tinerii români penticostali se lasă mult mai ușor lucrați la chemarea făcută de Dumnezeu decât generațiile mai vechi, ce cu părere de rău pot s-o spun că ne-am cam plafonat la statutul de „mobilier” în casa Domnului…Și încă un lucru, apropos de fratele Puștan, dacă Dumnezeu ne cheamă să vestim Evanghelia unor femei destrăbălate, prostituate, o facem? Dacă Dumnezeu ne cheamă să mergem să le spunem de salvarea și iertarea dată în dar de Cristos unor bețivi, drogați ori homosexuali, o facem? Dacă Dumnezeu, ne cheamă la masă cu vameșii, bișnițarii să le spunem despre cum Dumnezeu schimbă vieți, o facem? Dacă Dumnezeu ne cheamă, unde am găsi pe mulți care nu știu de Dumnezeu? În bisericile tradiționale, și unde le putem spune oamenilor despre viața veșnică oferită de Cristos în dar. Vom merge în aceste biserici? Unii vor spune, „Nu, că ne forțează să acceptăm unele lucruri ce ei le acceptă, și chiar trebuie să ne facem cruce dacă mergem acolo, să ne mai invite, nu?” Dacă un suflet e posibil să se întoarcă la adevăratul Cristos și să dobândească viața veșnică, e prea mult să plătim prețul „orgoliilor” și tradițiilor noastre penticostale? Cred că rigiditatea noastră și continua agasare și șicanare a ortodocșilor și catolicilor de către penticostali, bineînțeles coroborată și cu falsele orgolii ale multora de la bisericile tradiționale, ne-au îndepărtat așa mult unii de alții și pentru a-i atrage pe oameni la Cristos trebuie să fie o cale de mijloc, nu?. Care e aceasta?
Uite, eu sunt fatalist iar dvs. optimist!
La care dintre noi credeți că îi dă Biblia dreptate: puțini pe calea îngustă, cerurile și pământul vor arde etc.
Ceea ce înseamnă că eu sunt realist…
Pentru clarificare fr pastor, vreau sa postez discutia dintre un pesimist si un optimist:
Pesimistul spune cu voce grava:
– Fratilor, mai rau de atit nu se poate.
Optimistul raspunde cu optimism:
– Ba se poate.
Fiindca veni vorba, cred ca v-ati obisnuit, postez ginduri care ma framinta,dar, nici nu pot crede ca este chiar asa de impartit momentul actual.Evolutiile intotdeauna au mai multe fatete.Depinde de altruismul si obiectivitatea celui care il diseaca si, stiti dvs vorba ardeleanului, o sticla nui nici jumatate goala nici jumatate plina, este doar de jumatate.Nici vorba sa ma gindesc la proorocie, dar, nu stiu de ce, noi(si mai ales noi penticostalii) de cele mai multe ori ne place sa ne bagam singuri in seama.Aceasta este perceptia mea. Noi suntem cei mai alarmati cu „electronic id”, noi repetam ce este scris , adica MARANATA, iar daca ascultati la cauze numai intilnirea cu Domnul Isus nu este dorita,se cer scapari pe toate laturile. Cum putem spune la altii de frumusetea RAIULUI daca noi il respingem cu atita vehementa si pe cind sa mergem ,ne laudam cum ne-a vindecat Domnul Isus? Si, pentru ca cred ca am depasit tema, ramine totusi intrebarea: eu cu cine votez? (Nu vreau vreun raspuns, postam si eu ginduri ca este uneori benefic sa scapi de ele, tema fiind mai ampla si timpul dvs este atit cit este)Fiti binecuvintat.
Doar ca notă informativă pentru cititori:
În Ungaria s-a votat în Parlament în vara asta, ca din cele 350 de organizaţii religioase, doar 14 au primit aprobare de a-şi menţine statutul de organizaţie religioasă recunoscută de guvern. Biserica Penticostală nu a fost inclusă între cele 14. Ca biserica să poată fi din nou recunoscută de guvern, trebuie negociat în Parlament.
Bisericile tradiţionale, cum sunt cea Romano-Catolică şi cea Reformată au primit automat aprobare.
„Pentru noi, care nu suntem un cult majoritar, pericolul nu este să fim marginalizați și persecutați ci acela de a fi integrați și asimilați.”
Acesta este adevaratul pericol.Penticostalii se desprind de procedurile dumnezeşti si le inlocuiesc cu practici noi, omenesti.La fel ca in povestea cu Solomon si regina din Seba cu florile frumoase intre care era una falsa, la fel de frumoasa si de dorit ca oricare din cele naturale, dar nu era naturala si arata sa de bine…
Am inlocuit Evanghelia nasterii din nou cu Evanghelia sociala.Aratam faptele dar nu credinta.Maica Tereza a fost penticostala? Pot faptele inlocui botezul cu Duhul Sfant?
Stiti ce e interesant? Ca afirmatiile Domnului Isus sunt invers proportionale (in continut) cu cresterea numarului de crestini.
Uite aici fatalism:
„Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
Daca spunea asta in sec I as mai fi inteles. Dar in sec. XXI, cand facem evanghelizari pe stadioane, conferinte de tineret zilnic, si toate cele?
De cand am luat botezul, am tot invatat ca Dumnezeu vede foarte diferit de cum vedem noi. Noi l-am fi pus in fanfara sau cor pe tanarul bogat, Isus, desi l-a iubit, l-a lasat sa plece.
Daca intrebai alte biserici ce parere au despre Sardes, ar fi descris-o in cele mai minunate cuvinte. Dumnezeu, in „fafalismul lui” a descris-o scurt: „esti mort”.
Si exemplele pot continua.
Bun venit frate Cristian Boariu cu asemena argumente contrastante nicidecum fataliste ! Fiti binecuvantat !
ar trebui sa ne scriem si varsta langa nume pentru ca unii dintre comentatorii sunt din cei care fac parte din carnea de tun prezinta toate simptomele. ion scararu spunea calcatorii de lege sunt cei care o interpreteaza gresit. fr. cristii in curand o sa vorbim in pustie. articolul dumneavostra a fost scris prea tarziu, unii nici macar nu l mai inteleg. ei nu sunt de acord pentru ca nu l inteleg. a evangheliza, a raspunde la chemarea lui Dumnezeu pentru ei inseamna altceva. in curand o sa vorbim prin translator. daca anticrist este un inlocuitor a lui CHristos imitandul pe Christos el are si o evanghelie. amagitii conform Scripturii sunt sigurii ca detin Adevarul
Pentru Han Cristian. 🙂 Poza e facuta de Samoila Marza la Alba Iulia in 1918 iar steagul e al tarii noastre „intregite”. Desigur ca poza originala e alb-negru.
Mă bucur să văd un pastor care a rămas cu capul pe umeri în ciuda faptului că majoritatea o i-au razna, pe arătură, la vale sau se duc cu pluta (în funcție de zona de țară din care face-ți parte cred ca înțelegeți la ce mă refer, la acei oameni care își pierd mințile).
De ce? (inspirație din viața împăratului Saul)
1. nu au rămas ancorați în Cuvântul lui Dumnezeu.
1. pentru ca uită cine au fost și de unde au plecat.
2. Au o părere prea înaltă despre ei. Sunt atât de buni și grozavi încât o comunitate fără ei ar fi prăpăd. Oameni aceștia ajung să nu mai aibă nevoie de Dumnezeu pentru că însăși ei ajung să se creadă dumnezei.
3. oameni aceștia în nebunia lor lupă mai întâi împotriva celor ce rămân lângă Dumnezeu și sunt chemați de Dumnezeu în lucrare. Ei ce văd în cei ce au chemare sau ungere de la Dumnezeu pentru o anumită slujbă un mare pericolul, acela de-aș pierde poziția și puterea motiv pentru care prin orice metode vor căuta să-și elimine ”adversarii”.
4. Putere și banii sunt panta pe care cei mai mulți alunecă și o iau la vale.
5. Oameni aceștia de obicei sfârșesc prin aș pierde mințile. Pentru ca ei nu luptă cu oameni ci împotriva lui Dumnezeu.
Domnul să vă ajute frate Cristian sa duceți până la capăt ce ați început cu Domnul și pentru Domnul.
Stiti ce ma doare ca fratii care sunt in frunte nu vad ca pestele se strica de la cap si nu de la coada. Ce vede generatia tanara in cea mai in varsta? De aceea este nevoie urgenta de o trezire spirituala .
@cris, de data aceasta spun un raspicat AMIN!
Sigur ca avem o cauza a celor ce le traim in adunarile noastre.Este foarte greu sa se recunoasca pentru ca inca nu prea s-a vazut ca cineva sa lase o functie, fie ea aproape in orice loc, sa o lase spuneam de buna voie. Basca trebuie sa recunoastem si ce avantaje s-au creat cu timpul pe linga aceste functii. Chiar astazi, 2 dec 2011 intr-o discutie cu o persoana importanta (nu dam nume) am aflat ca o adunare dintr-un orasel (fara nume) are 5 (cinci) pastori.Ei afla ca la ei salariul este socotit la cifra anuala, si ce poti sa mai spui cind aceasta depaseste 950 de mii /an, pentru toti 5 bine.nteles; adunarea are si ceva scoala crestina, deci sotia unuia dintre pastori este directoarea scolii si …trece de 150 mii/an si…minunea minunilor, copii lor care au depasit 20 de ani sunt angajati si ei. Si tu te intrebi ce vad tinerii in acea adunare? Pai ce sa vada. Duhovnicie prietene, duhovnicie, dar, in aceasta situatie eu cred ca nu putem vedea altceva decit cit de mare este mila si rabdarea Dumnezeului cel viu. Un lucru cred ca este bun: din cunostintele mele, la noi la romani inca nu s-a ajuns la asemenea situatii sfidatoare, dar, asa cum spunea fr pastor Ionescu, niciodata nu se stie in ce directie o pot apuca lucrurile, cind purtarea noastra se departeaza de Dumnezeu.
Si as mai spune ceva: tu ce poti sa crezi despre adunarile lui Beni Hin sau Joel? Tu poti crede ca acolo se mai poate discuta despre trairea bibliei?Eu nu cred.Cred ca acolo s-au apropiat din nou de un turn babel modern, la fel de periculos ca si primul.Sansa noastra este ca are cine sa-i opreasca,toate la timpul potrivit.Pentru tinerii nostri pericolul consta in ceea ce ei vad in acele locuri si cum copii sunt „pofticiosi” , acesta cred eu ca este pericolul.Asta cred.
Mihai nu te supara dar asta e cam groasa aproape un milion numai pentru salarii ?Cel mai bine platit din america ajunge cam la 80,000.00 pe an este o eroare foarte mare aici .
@pete, stiu ca esti crestin, nu? Ei sper ca accepti ca sunt un om care am scris dupa o discutie de aproape o oara.Nici eu nu am crezut la primele vorbe. D-apoi ca anual are fiecare o luna de cncediu platit gras, li se platesc bilete ori unde se duc prin lumea larga cica sa evanghelizeze.Pentru mine este scandalos faptul cu nepotismul.Intr-o adunare evanghelica mi se pare mai rau ca in Romania, indiferent perioada. Poate o data vom putea discuta mai pe indelete. Nu te minuna prea tare.aceste aspecte fac de rusine tot mai mult „cultul” nostru. Si nu sunt glume.Aceste lucruri le vad tinerii, aceste aspecte se cconstituie in piedici tot mai mari pentru cei din lume si in tentatii tot mai puternice pentru „cataratorii” de la amvoane.Este realitatea, trista dar realitate. Am periodic intilniri cu un american ce a misionat 20 de ani, s-a intors de vreo 2-3 ani, are peste 60 ani, in aceasta misiune si-a pierdut sotia cu care de fapt a pornit impreuna.Dupa ceva ani ea s-a intors in tara si nu singura.El a ramas credincios misiunii pe care Dumnezeu i-a incredintat-o.Sa auzi cum povesteste despre asa-zisi misionari care incaseaza sume imense dupa care parasesc cimpul de misiune.Cum este posibila o asemenea bataie de joc? Se joaca cu banii lui Dumnezeu, ei nu vad acest lucru?TINERII aceste aspecte le vad, iar noi, in loc sa-i tinem linga noi in biserica, le facem bisericuta lor separata in scolile duminicale.Este normal ca atunci cind vor fi mari sa vrea biserica separata, ca acuma au zile dedicate separat (la noi este miercurea). Ma gindesc la Samuel, care a crescut linga preot, parintii il vedeau…mai rar.Ma gindesc la Agar cind Domnul ii spune…ia-l si TINE-L DE MINA.
Apropo, de 80.000 ! Eu vorbesc de o adunare americana, la romani este altceva, am precizat ca la noi inca se mai pastreaza simtul proportiilor. Pe la noi ne apropiem de cele spuse de tine.Asa este. Toate acestea , asa cum am mai spus,ne arata indurarea si mila lui Dumnezeu, rabdarea cred ca o vom simti pe pielea noastra cit de repede.Fii binecuvintat.
Mihai ,pentru o biserica romineasca era aproape imposibil de adunat atitia bani ,si nu te-am acuzat de neadevar, dar sint foarte multi care le place numai sa dea cu noroi pe biserici si mai ales pe pastorii platiti ceea ce nu cred ca e normal GBY
Pete, as dori mult ca Domnul sa ma pazesca de vorbe fara suport, adica de lucruri care pot veni de la cel rau. Imi cer iertare pentru faptul ca eu inca ma mai aprind la unele aspecte nu tocmai duhovnicesti pentru ca 95% din anii traiti de mine pina acum au fost in lume.Lauda sa fie a Domnului pentru darul minunat ce l-am primit si tot EL ma va ajuta sa scap si de „bagajul” cu care am venit.
Da, este o biserica americana si stai sa vezi, nu este mormona! Acestia vorbesc de sume si mai mari.Ceva vreme in urma am „mincat piine” de la unul dintre ai lor, mare constructor.Platea foarte bine.Asta a fost.
Si-n alta ordine de idei, ce este rau daca adunarile asa stabilesc si au posibilitati? Pericolul despre care eu vorbeam se referea la ce vad tinerii? Si ei vad ca este bine sa fii pastor.Si fac scolile de rigoare,se comporta cum se cere si „ajung” pastori.Problema este limpede de ce se inregistreaza datele din sondajele lui George Barna.Pentru ca multi tineri au „ajuns” pastori pentru ca este benefic, cit despre duhovnicie, aceasta este tot mai rara si nu numai la ei.Fii binecuvintat.
Așa am crezut și eu. Nu că nu ar părea, dar nu e chiar așa ușor…
nu suntem la rascruce am luat o intr o directie gresita de mult si multi cred ca este unica cale si tinerii au ajuns sa creada ca asa este pocainta. cu privire la salariile incredibil de marii a unor asa zis slujitorii ele sunt. banii respectivi nu au fost stransii prin si de la biserica respectiva ci prin fundatii care aveu aceasi nume ca si biserica. si au fost stransii de la biserici din strainatate in special din sua, de la miile de organizatii venite dupa revolutie care finantau aceasi lucrare in acelasi timp care de multe ori se faceau cu bani de la credinciosii din biserica si primitii de la autoritatile centrale si locale. cei din strainatate credeau ca dau banii biseicii respective care are un comitet are cenzorii etc dar banii mergeau in conturile fundatiei sau chiar in conturile personale. unde decizia o lua numai un om intr un mod total netransparent. banii acestea s au imultir in depozite bancare etc. bisericile acestea functioneaza in cladirile fundatiilor personale, si nu sunt putine, si au autorizatie data de cult. personal cunosc mai multe biserici in aceasta situatie. nu de mult era cineva pe internet exagera in relatarea acestori cazuri dar pleca de la o relitate existenta